Recrutarea personalului

Asigurarea cu personal a unei organizaţii, numită de obicei angajare, cuprinde mai multe activităţi de bază, şi anume: planificarea resurselor umane, recrutarea şi selecţia personalului.

Procesul de asigurare cu personal din exteriorul organizaţiei cuprinde: recrutarea, selecţia şi orientarea sau integrarea personalului, în timp ce asigurarea cu personal din interiorul organizaţiei presupune unele transferuri, promovări, recalificări, reîncadrări, dezvoltări etc., precum şi eventuale pensionări, demisii, concedieri sau decese.

Prin urmare, recrutarea este primul pas sau prima etapă în procesul de asigurare cu personal, precum şi primul pas în procesul de selecţie acestuia.

De asemenea, deşi în mod tradiţional se acordă mai multă atenţie selecţiei personalului, recrutarea personalului trebuie să aibă prioritate, deoarece o selecţie a personalului eficientă nu se poate realiza decât dacă procesul de recrutare asigură un număr suficient de mare de candidaţi competitivi. Cu alte cuvinte, obiectivul activităţii de recrutare constă în identificarea unui număr suficient de mare de candidaţi, astfel încât cei care îndeplinesc condiţiile să poată fi selectaţi. Aceasta înseamnă că cele mai eficiente metode sau procedee de selecţie a personalului sunt limitate de eficienţa procesului de recrutare a acestuia; numeroşi candidaţi calificaţi sau competitivi nu pot fi selectaţi dacă nu sunt localizaţi, identificaţi şi atraşi prin procesul de recrutare.

Recrutarea resurselor umane are în vedere, de asemenea, analiza posturilor şi proiectarea muncii, deoarece rezultatele de bază ale acestor activităţi, respectiv, descrierile şi specificaţiile posturilor sunt esenţiale în procesul de recrutare a personalului. Aceasta înseamnă că persoana care recrutează sau angajează trebuie să deţină informaţiile necesare referitoare la caracteristicile postului, cât şi la calităţile viitorului deţinător al acestuia.

Efortul de recrutare al unei organizaţii şi metodele care trebuie folosite sunt dependente de procesul de planificare al resurselor umane şi de cerinţele specifice posturilor ce urmează să fie ocupate. Cunoaşterea din timp al necesarului de personal sau anticiparea acestuia, ca urmare a procesului de planificare a resurselor umane, permite desfăşurarea în bune condiţii şi cu mai multe şanse de succes a procesului de recrutare a personalului.

Procesul recrutării resurselor umane este legat indisolubil de multe alte activităţi de personal, ca, de exemplu: evaluarea performanţelor, recompensele angajaţilor, pregătirea sau dezvoltarea personalului şi relaţiile cu angajaţii. Astfel, candidaţii cu pregătire corespunzătoare au în general performanţe mai bune, iar existenţa în cadrul organizaţiei a unor preocupări permanente pe linia performanţei implică identificarea şi atragerea unor candidaţi cât mai competitivi.

Factorii interni şi externi ai recrutării

Recrutarea personalului constituie în general primul contact între cei care angajează şi cei care solicită angajarea, fiind, tototdată, o activitate publică.

În aceste condiţii, recrutarea personalului nu este nici pe departe o activitate simplă, cum se mai consideră uneori, deoarece politicile de recrutare şi practicile manageriale în acest domeniu de activitate sunt afectate de o serie de constrângeri sau de numeroşi factori externi şi interni, ca, de exemplu: condiţiile şi schimbările de pe piaţa muncii, deoarece manifestările şi modificările în timp ale acesteia au o influenţă deosebită asupra recrutării personalului. De exemplu, dacă pe piaţa muncii se manifestă o ofertă de personal relativ redusă, îndeosebi calitativ, iar nivelul şomajului este relativ foarte scăzut, procesul de recrutare a personalului este destul de dificil.