Program de sănătate organizațională - sindromul burnout

1. Introducere

Între patologiile derivate din stresul la locul de muncă se detaşează „sindromul burnout”, denumire preluată din limba engleză şi utilizată în literatura română de specialitate, uneori tradusă prin sintagma „sindromul arderii totale”. Literatura spaniolă de specialitate utilizează expresia „síndrome de estar quemado por el trabajo (SQT)”, traducerea fiind „sindromul de a fi ars de către muncă”. Considerăm sintagma spaniolă mai sugestivă decât cea engleză, deoarece fenomenul de burnout apare doar în relaţie cu munca. Sindromul burnout este o patologie generată de interacţiunea individului cu anumite condiţii psihosociale nocive ale muncii. Din acest motiv, vom utiliza termenul „sindromul arderii prin muncă (SAM)” pe care îl considerăm mai adecvat.

Sindromul burnout poate apărea atunci când nu este realizată evaluarea şi prevenirea riscurilor psihosociale (în special la locurile de muncă în care se lucrează cu publicul), când nu există o protecţie adecvată a lucrătorului expus la riscuri sau când munca nu este adaptată la persoana care o prestează.

Necesitatea de a studia SAM este asociată cu dreptul la protecţia sănătăţii, de care beneficiază orice lucrător din momentul integrării sale într-o organizaţie. Acest drept presupune că lucrătorul nu trebuie să fie expus riscurilor care îi pot dăuna, în orice fel, sănătăţii sale. În cazul SAM, vătămările se pot produce datorită expunerii la riscurile psihosociale existente în mediul de muncă.

De asemenea, interesul pentru studiul stresului la locul de muncă şi preocuparea tot mai accentuată a organizaţiilor privind calitatea vieţii la locul de muncă impun o mai bună cunoaştere a SAM. O organizaţie este cu atât mai competitivă şi mai eficace, cu cât componenţii ei beneficiază de o sănătate bună şi de o calitate superioară a vieţii la locul de muncă. În caz contrar, situaţia se reflectă negativ asupra organizaţiei: multe incidente şi accidente, absenteism, diminuarea productivităţii şi a calităţii, rotaţie mare a personalului etc. Pe de altă parte, trebuie avute în vedere şi consecinţele asupra societăţii, respectiv costul serviciilor şi efectele economice derivate din afectarea sănătăţii lucrătorilor de către SAM.

2. Definire şi simptomatologie

Maslach utilizează pentru prima dată termenul de burnout în 1997. Acesta reprezintă un proces de răspuns la stresul cronic în muncă, ce se manifestă pe o perioadă îndelungată şi are caracter cumulativ, cu consecinţe negative asupra individului şi organizaţiei. Activitatea cu caracter emoţional, definită ca necesitate de exprimare a emoţiilor în timpul exercitării profesiei şi necesară din punct de vedere social, este un element cheie în SAM.

Din acest motiv, termenul de burnout a fost folosit în special în legătură cu profesiile sociale şi a fost descris ca „stare de extenuare fizică, emoţională şi mentală cauzată de implicarea de durată în situaţii care solicită individul din punct de vedere emoţional”.

Alte definiţii ale SAM îl tratează ca fiind un proces de adaptare la stresul în muncă. El se caracterizează prin dezorientare profesională, consumare, sentiment de vinovăţie datorat lipsei de succes profesional, detaşare emoţională şi izolare.

În aceste situaţii, Sindromul Burnout este caracterizat de trei dimensiuni interdependente:

1. Extenuare emoţională, exprimată prin diminuarea energiei emoţionale, scăderea tonusului emoţional, indiferenţă sau suprasaturare emoţională.

2. Depersonalizare, manifestată fie prin dereglarea relaţiilor cu ceilalţi, fie prin dependenţa faţă de cei din jur, prin negativism sau prin atitudine cinică.

3. Conştienţa unui nivel redus al realizărilor personale, la care se adaugă tensiunea şi frustrarea datorate faptului că nu au fost obţinute rezultatele sperate în urma muncii. Persoana devine foarte sensibilă la factorii de stres.