Procedura de Recrutare în Instituțiile Publice

I. ASPECTE GENERALE PRIVIND RECRUTAREA PERSONALULUI

Buna desfăşurare a activităţii unei instituţii, fie ea economică sau de altă natură, presupune găsirea şi angajarea unor persoane care să corespundă cerinţelor posturilor, transpunând astfel în fapt obiectivele organizaţiei şi funcţiile derivate din acestea. Pentru fiecare post există cerinţe specifice, corespunzătoare funcţiilor pe care acestea le îndeplinesc în ansamblul posturilor, impunându-se astfel angajarea unor persoane care să poată îndeplini aceste funcţii.

Recrutarea personalului reprezintă procesul de căutare, localizare, de identificare şi de atragere a candidaţilor potenţiali, din care urmează sa fie aleşi candidaţii capabili care, în cele din urmă, reprezintă caracteristicile profesionale necesare sau care corespund cel mai bine cerinţelor posturilor vacante actuale şi viitoare

Aceasta urmăreşte ca unitatea să poată selecta dintre candidaţi, persoanele capabile de cele mai bune performanţe în muncă.

Recrutarea se refera la confirmarea necesiţăţii de a angaja personal, la unele schimbări în situaţia angajării de personal, precum şi acţiunile întreprinse de localizare şi identificare a potenţialilor candidaţi şi pentru atragerea celor competitivi, capabili să îndeplinească cât mai eficient cerinţele posturilor.

Recrutarea personalului este considerată de numeroşi specialişti ca fiind baza întregului proces de asigurare cu personal din exteriorul unităţii, folosind cât mai multe metode sau surse posibile de recrutare.

Procesul recrutării resurselor umane este legat de multe activităţi de personal, cum ar fi: evaluarea performanţelor, recompenselor angajaţilor, pregătirea sau dezvolatarea personalului şi relaţiile cu angajaţii. Procesul de asigurare cu personal este un proces de triere, trecerea printr-o serie de filtre în urma cărora solicitanţii sunt selectaţi în urma unor activităţi specifice domeniului resurselor umane care sunt desfăşurate succesiv.

II. METODE DE RECRUTARE

1) Publicitatea - este metoda cea mai des folosită. Aceasta trebuie să se facă printr-un mijloc de comunicare adecvat, astfel încăt să se atragă interesul celor cărora li se adresează în mod direct, să se enunţe cerinţele care urmează să fie îndeplinite şi să provoace un răspuns din partea acelora care îndeplinesc condiţiile cerute. Anunţul trebuie să ajungă pe o arie cât mai existentă, astfel încât să poată fi citit de cât mai multe persoane. Acesta trebuie să fi citit de cât mai multe persoane. Acesta trebuie să fie bine conceput, să ofere informaţii suficiente, să fie formulat cât mai politicos şi exact, atrăgător şi creat.

2) Folosirea consilierilor de recrutare - este metoda folosită în mai multe ţări. Consilierii bine pregătiţi au misiunea de a identifica potenţialii candidaţi pentru posturile vacante.

3) Reţeaua de cunoştinţe - se adresează numai persoanelor cunoscute şi foloseşte o specificare sentimentală, aprecierile putând fi subiective. Rezultatele sunt influienţate de subiectivismul pentru ocuparea postului respectiv. Aria de cuprindere a potenţialilor candidaţi este limitată, iar timpul consumat pentru recrutare este mare.

4) Căutarea persoanelor - este metoda de recrutare cea mai complexă. Se recomandă pentru funcţiile de conducere şi pentru posturile care necesită un grad mare de specializare. Această metodă vizează în mod direct, candidaţii cei mai competenţi. Foloseşte o specificare precisă, complexă şi detaliată iar rezultatele nu sunt afectate de factori nerelevanţi. Candidaţii pot fi apreciaţi în mod corect, iar criteriile prestabilite creează o încredere reciprocă în hotărârile candidatului.

5) Fişierul cu potenţiali angajaţi - asigură rapiditate în recrutare dacă informaţiile sunt clare, complete şi sincere iar informaţiile conţinute nu reprezintă surse de erori sau interpretări.

6) Activitatea de marketing asigură atragerea persoanelor către post şi permit evidenţierea cerinţelor calitative necesare postului.

III. RECRUTAREA INTERNĂ ŞI RECRUTAREA EXTERNĂ

Recrutarea internă nu presupune angajare, ci numai o schimbare de post, fie pe plan orizontal, de acelaşi rang, fie pe plan vertical, de obicei prin promovarea pe un post superior.

Sistemul cel mai obişnuit este afişarea postului liber. Salariaţii datornici îşi manifestă interesul prin cere scrisă de a fi luaţi în considerare. Instituţiile care au gazete interne, publică posturile libere şi în acestea. Prin astfel de moduri de publicitate se furnizează şi informaţii cu privire la sarcinile caracteristice postului.