Planficarea resurselor umane

1.Necesitatea si avantajele planificarii resurselor umane.

Derivata din planificarea strategica a organizatiei, planificarea strategica a resurselor umane reprezinta prognozarea sistematica a nevoilor viitoare ale unei organizatii privind personalul, precum si a posibilitatilor de asigurare a acestuia. Planificarea resurselor umane permite managerilor si departamentelor de specialitate sa dezvolte planuri de asigurare cu personal, capabile sa sustina obiectivele strategice generale ale organizatiei. De-a lungul timpului, indiferent de obiectivele fundamentale si derivate, oragnizatiile au dovedit ca lipsa preocuparii pentru dezvoltarea planificarii resurselor umane au creat conditiile inregistrarii unor necorelari in cadrul sistemelor, si anume:

- existenta unor supraefective sau surplus de personal, fapt ce provoaca numeroase probleme de ordin social;

- lipsa fortei de munca pentru anumite calificari foarte importante,;

- dezechilibre in cadrul structurii pe grupe de varsta ale lucratorilor sau in cadrul corelatiei posturi-resurse umane.

Consecintele acestor necorelari asupra activitatii organizatiei se manifesta prin:

- cresterea costurilor de productie, datorita unor cheltuieli nejustificate cu salariile;

- imposibilitatea realizarii unor produse cerute de piata, datorita lipsei de personal corespunzator calificat;

- lipsa perspectivei profesionale a unor salariati.

Necesitatea planificarii resurselor umane este sustinuta si de coordonata temporara, adica intervalul de timp creat intre momentul cunoasterii necesitatii de ocupare a unui post vacant si momentul angajarii propriu-zise. Rapiditatea recrutarii persoanelor scapa din vedere problema calificarii corespunzatoare a acestora. Rezulta ca scopul planificarii resurselor umane este acela de a asigura personalul necesar, pe tipuri de calificari adecvate si la momentul oportun.

2. Definirea planificarii resurselor umane.

In literatura de specialitate planificarea resurselor umane este intalnita sub diferite ipostaze, respective planificarea personalului sau planificarea foertei de munca, lucrul acesta oferind posibilitatea construirii mai multor modele de definitii, diferentele dintre ele reflectand, pe de o parte, unele aspecte formale de formulare mai sintetica, iar pe de alta parte, unele deosebiri de opinii in ceea ce priveste continutul si obiectivele planificarii resurselor umane.

Astfel, o abordare face referire la faptul ca planificarea resurselor umane determina resursele umande de care organizatia are nevoie in procesul indeplinirii obiectivelor strategice.

Totodata, planificarea resurselor umane este procesul prin care organizatiile anticipeaza sau prevad necesitatile viitoare de resurse umane si elaboreaza programele pentru asigurarea numarului si categoriilor de angajati care sunt disponibile la momentul potrivit si la locul potrivit.

O alta definitie ar fi ca planificarea resurselor umane cuprinde analiza fortei de munca existente in cadrul organizatiei, interpretarea previziunilor de dezvoltare a acesteia in raport cu cerintele viitoare de forta de munca, definirea politicilor de dezvoltare a fortei de munca exsistente si de recrutare de noi angajati. Ar mai fi cateva definitii dar acestea sunt cele mai importante.

O simpla analiza a acestei diversitati de moduri de prezentare a conceptului planificarii resurselor umane evidentiaza existenta complementaritatii reciproce, fiecare dintre ele contribuind intr-un fel sau altul, la circumscrierea continutului planificarii resurselor umane.

3. Elemente de organizare ale procesului planificarii resurselor umane.

In procesul de elaborare a strategiei de resurse umane se pot delimita urmatoarele elemente de organizare: definirea obiectivelor urmarite, diagnosticarea prezentului, stabilirea tintelor si implementarea strategiei.

Primul pas il constituie formularea obiectivelor generale ce se desprind din strategia organizatiei, cu focalizare pe implicarea managementului resurselor umane in infaptuirea acestora. Astfel, obiectivele uzuale ar fi: anticiparea posibilelor probleme de deficit sau de excedent de resurse umane la nivel organizational; recrutarea,