Organizația - Areal Lucrativ și Managerial

1. Noţiuni introductive

Conform Dicţionarului explicativ al limbii romane, organizaţia este o "asociaţie de oameni cu concepţii sau preocupări comune, uniţi conform unui regulament sau unui statut, în vederea depunerii unei activităţi organizate"1.

Prin firmă sau întreprindere desemnăm un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerinţe juridice, economice, tehnologice şi manageriale, care concep şi desfăşoară un complex de procese de muncă, folosind cel mai adesea şi anumite mijloace de muncă, concretizate în produse şi servicii, în vederea obţinerii unui profit, de regulă, cât mai mare2..

Termenul de întreprindere conform Legii 346 / 2004 este următorul:

Art. 2. În sensul prezentei legi, prin întreprindere se înţelege orice formă de organizare a unei activităţi economice, autonomă patrimonial şi autorizată potrivit legilor în vigoare să faca acte şi fapte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, în condiţii de concurenţă, respectiv: societăţi comerciale, societăţi cooperative, persoane fizice care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţii familiale autorizate potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.

Un alt punct de vedere ar fi privirea firmei ca o entitate de sine stătătoare cu scopul de a supravieţui şi creşte sau ca o asociere destinată aducerii de profituri pentru acţionari. Astfel:

• din punct de vedere juridic, firma dobândeşte personalitate de sine stătătoare, alăturându-se categoriilor plătitoare de impozite către stat;

• din punctul de vedere al unui acţionar sau asociat, firma este privită ca un instrument utilizat în scopul creşterii încasărilor (unul din obiectivele acţionarului/asociatului este maximizarea încasărilor de care acesta poate beneficia) şi implicit a averii personale

• din punctul de vedere al membrilor societăţii umane, firma poate fi privită ca locul de muncă ce asigură veniturile sau ca furnizprul de produse sau prestatorul de servicii favorit.

Afacerea este “efortul organizat al indivizilor de a produce şi vinde, în vederea obţinerii profitului, a bunurilor şi serviciilor ce satisfac nevoile societăţii” (Pride, 1991). Termenul general de afacere se referă la totalitatea eforturilor indivizilor din cadrul unei societăţi anume sau din cadrul unei industrii anume.

Afacerile sunt, în general, de trei tipuri: productive, organizate în vederea transformării diferitelor materiale în bunuri tangibile, de servicii şi de intermediere, acestea din urmă fiind organizate în vederea cumpărării de bunuri fabricate de către firmele de producţie şi revânzarea lor.

Small Business Administration (SBA), o agenţie federală guvernamentală din Statele Unite ale Americii creată pentru a asista, consilia şi proteja interesele afacerilor mici, defineşte o afacere mică ca fiind “acea afacere care este independent deţinută şi care acţionează în vederea obţinerii profitului, nefiind dominantă în sectorul său de activitate”

În concepţia lui Alfred D. Chandler întreprinderea, ca organizaţie, este un actor al economiei care îndeplineşte simultan patru condiţii:

• este o entitate juridică autonomă, care poate încheia contracte cu angajaţii săi, furnizorii, distribuitorii şi clienţii;

• este o entitate administrativă dotată cu o echipă managerială care asigură coordonarea unui ansamblu de activităţi specializate;

• este o colecţie de active, competenţe şi capacităţi, echipamente şi capital;

• este principalul instrument al producţiei şi distribuţiei de bunuri din economia capitalistă şi a orientării activităţilor sale prin intermediul propriilor mecanisme administrative de alocare de resurse.

2. Tipologia organizaţiilor

Varietatea formelor sub care poate exista şi funcţiona o organizaţie face necesară stabilirea unor criterii de clasificare. În acest sens, există mai multe puncte de vedere. O astfel de clasificare este următoarea :

• După forma juridică există:

• Întreprindere publică

• Întreprindere semipublică

• Întrepirindere privată

• După scopul înfiinţării şi modul de funcţionare pot exista:

• Regii autonome

• Societăţi comerciale

• Organizaţii nonprofit

• După numărul proprietarilor şi modul de constituire şi exploatare a patrimoniului, întreprinderile pot fi grupate în:

• Întreprinderi private individuale

• Întreprinderi societare (societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate în comandită pe acţiuni, societate pe acţiuni, societate cu răspundere limitată)

• După apartenenţa naţională, întâlnim:

• Întreprinderi naţionale

• Întreprinderi multinaţionale

• Firme joint-ventrure

• După dimensiuni (respectiv, mărimea factorilor de producţie – capital financiar şi tehnic, forţa de muncă utilizată), întreprinderile pot fi grupate în:

• Întreprinderi mari

• Întreprinderi mici şi mijlocii

Clasificarea întreprinderilor pe grupe de mărime se realizează în conformitate cu prevederile Legii nr. 133 / 1999 privind stimularea întreprinzătorilor privaţi pentru înfiinţarea întreprinderilor mici şi mijlocii, care stabileşte şi criteriile de încadrare a firmelor în aceste categorii.

Împărţirea firmelor pe grupe de mărime se face după numărul mediu de salariaţi, astfel:

între 2 şi 9 microîntreprinderi

între 10 şi 49 întreprinderi mici

între 50 şi 249 întreprinderi mijlocii

între 250 şi 999 întreprinderi mari

1000 şi peste întreprinderi foarte mari