Oportunitatea folosirii sistemelor antiplagiat

Plagiatul unei teze de diplomă ia multe forme și nu toate sunt evidente pentru percepția comună. Mai mult, legislația care vorbește despre plagiat, poate fi ambiguă. De pildă, dacă în legislația americană se consideră plagiat utilizarea repetată a mai mult de 8 cuvinte în lucrarea de diplomă, fără precizarea sursei originale, legea din Republica Moldova menționează dreptul de a utiliza „scurte citate” dintr-o sursă, „în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului”.

Dincolo de aspectul legal, plagiatul este și o problemă de etică științifică, iar lumea academică și-a dezvoltat propriile metodologii și instrumente care o ajută să lupte împotriva acestui fenomen în cadrul verificării tezelor de licență sau lucrărilor de masterat.

Plagiatul este, numai de câțiva ani, în atenția opiniei publice din România, aceasta întâmplându-se, în principal, datorită mediatizării unor cazuri flagrante ale unor politicieni mai mult sau mai puțin vestiți, care și-au dobândit titlul de doctor în urma unei fraude.

În realitate, plagiatul, oricât de pompos l-am denumi, este o hoție și, prin urmare, se înțelege că el se practică nu de ieri de alaltăieri: nici chiar de la Platon și Aristotel încoace, cum se încerca, la un moment dat, să se vehiculeze, dar e cert că, în accepția sa de bază, aceea de „furt academic”, plagiatul se regăsește de mai multă vreme în școli, și nu numai în cele românești.

În scopul ierarhizării tipurilor de plagiat în funcție de gravitatea și frecvența lor, platforma anti plagiat Turnitin a realizat un sondaj în baza căruia a identificat 10 tipuri de plagiat, după cum urmează:

- Plagiatul de tip Clonă care presupune preluarea integrală a muncii altcuiva și prezentarea acesteia ca fiind realizare personală

- Plagiatul Copy-Paste în care textul conține porțiuni esențiale, nemodificate, dintr-o singură sursă.

- Plagiatul prin înlocuirea cuvintelor cheie si reformularea frazelor păstrând conținutul essential al surselor

- Plagiatul de tip Remix care presupune un amestec de materiale parafrazate din surse multiple

- Plagiatul de tip Recycle care constă într-un împrumut substantial din munca altcuiva fără a o cita, în această categorie putând fi inclus și autoplagiatul

- Plagiatul de tip Hybrid care îmbină surse citate cu pasaje copiate fără a cita

- Plagiatul de tip Mozaik care reprezintă un material copiat din surse multiple și adaptat pentru a se potrivi

- Plagiatul prin folosirea unor informații inexistente sau inexacte despre autorii lucrărilor sau materialelor de proveniență a datelor (Plagiatul 404 Error)

- Plagiatul prin agregare care include citări corecte, dar acestea predomină în lucrare în detrimentul contribuțiilor originale

- Plagiatul de tip Re-Post care include citări corecte, însă se bazează prea mult pe formulare și/ sau structura originală a textului.

Cauzele pentru care plagiatul a scăpat, practic, de sub control în universitatea românească țin, la suprafață, de atitudinea relativ laxă a universităților și a profesorilor față de această practică, iar, mai în profunzime, de întregul sistem care structurează școala.

Privită mai în adânc, problema pornește însă mult înainte ca studentul să ajungă la universitate și este legată de un sistem școlar prăfuit, corupt, neperformant, bazat funciarmente pe memorare și repetiție mecanică și, prin urmare, puțin receptiv la gândire critică și inovație.