Noul management și noua guvernare politică

INTRODUCERE

Începând cu anii ’80, statul intră însă treptat într-o perioadă de criză financiară, deficitele bugetare încep să ia amploare . Noul management reprezintă o soluţie tehnică de eficientizare a sectorului public prin reformarea sa după modelul sectorului privat, prin introducerea stimulentelor pentru performanţă şi competitive.

În timp ce în noul management public atenţia este orientate spre măsurarea rezultatelor, noua guvernare politică este preocupată de felul în care diferite organizaţii interacţionează pentru a obţine un nivel cât mai ridicat al rezultatelor dorite.

Capitolul I

Noul management public (NMP)

1.1 Stadiul actual

NMP se impune cu precădere în Statele Unite (administraţia Regan) şi în Marea Britanie (în timpul guvernării Thatcher). NMP reprezintă o soluţie tehnică de eficientizare a sectorului public prin reformarea sa după o modelul sectorului privat, prin introducerea stimulentelor pentru performanţă şi competitive. NMP accentuează virtuţile pieţei şi presupune ca transferal mecanismelor specifice ei, competenţa între furnizori şi preocuparea faţă de rezultate (outputuri, spre deosebire de centrarea pe imputuri în birocraţia modernă), încadrul sectorului public va determina eficientizarea lui şi sensibilizarea faţă de cetăţeanul consummator.

Ideea subsidiară era însă că sectorul public este, prin natura sa, ineficient şi introduce distorsiuni în funcţionarea corectă a pieţelor (piaţa fiind văzută ca instituţie naturală, firească şi totodată cea mai eficientă), iar guvernarea şi mai ales statul trebuie reduse cât mai mult posibil , tocmai de aceea, introducerea mecanismelor pieţei în interiorul guvernării ar fi condus treptat la prevalenţa regulilor pieţei asupra deciziilor administrative specific sectorului public.

1.2 Metodologia de cercetare folosită

- Stil liber de conducere, antreprenorial, opus stilului tradiţional, birocratic, încorsetat de reguli şi proceduri;

- Standarde explicitate şi indicatori de performanţă---stabilirea unor scopuri şi ţinte măsurabile în exercitarea serviciului public;

- Accentuarea controlului rezultatelor (al outputurilor) şi măsurarea lor;

- Alocarea fondurilor şi bugetarea în funcţie de rezultatele şi parametri de performanţă( performance based management & budgeting); dimpotrivă,administraţia publică tradiţională presupune mai degrabă controlul intrărilor ( al inputurilor), modul în care se realizează execuţia bugetară şi respectarea procedurilor şi urmărste mai puţin sau deloc eficacitatea cheltuielilor din perspectiva cetăţeanului;

- Dezagregarea şi descentralizarea serviciului public---specializare funcţională şi geografică: instituirea unor agenţii şi creşterea autonomiei locale;

- Introducerea competiţiei în furnizarea serviciilor publice: organizaţii publice şi private intră în competiţie, ceea ce ar duce la servicii mai bune cu costuri mai mici;

- Accentuarea stilului de management din sectorul privat, în special în privinţa resurselor umane, angajării şi a stimulării personalului;

- Disciplină şi parcimonie în utilizarea resurselor.