Motivația muncii

Introducere

Organizatiile exista in si prin activitatea umana, de aceea, in managementul acestora sensul adevarat al actiunilor si comportamentului angajatilor nu poate fi descoperit fara cunoasterea motivelor care le-au generat. Pentru marirea eficientei actiunilor , cresterea posibilitatilor de explicare si predictie a comportamentului uman dar si a descifrarii valorii morale a acestuia, sociologii si-au propus sa urmareasca urmatoarele aspecte: De ce se comporta oamenii asa cum se comporta ? Ce forte , factori sau presiuni existente in contextul de munca sau in propria personalitate determina oamenii sa adopte un tip de comportament sau altul? Ce necesitati , dorinte, scopuri, aspiratii, interese, intentii, temeri ii stimuleaza sa se angajeze in anumite actiuni , si nu in altele? Sunt oamenii dominati in actiunile pe care le initiaza si in interactiunile pe care le dezvolta de emotionalitate , de rationalitate sau de o combinatie a celor doua ? Intrucat raspunsurile oferite unor astfel de intrebari implica analiza factorilor care declanseaza, energizeaza si impulsioneaza omul in activitate, ele se circumscriu domeniului motivatiei , iar teoriile dezvoltate in acest cadru de referinta sunt cunoscute sub denumirea generica de teorii ale motivatiei. Multe din acestea au fost dezvoltate dintr-o perspectiva manageriala ce accentuau ideea ca o mai buna cunoastere a mecanismelor de motivare a oamenilor ar permite dezvoltarea unor strategii organizationale de “motivare” a angajatilor pentru cresterea performantelor organizationale . Este evident ca o astfel de perspectiva manageriala , ce considera motivatia exclusiv ca pe o strategie de influientare a unei sau a unor persoane de catre alte persoane , implica intelegerea ei ca pe un mecanism subtil , mai putin vizibil , de control si, in ultima instanta , de manipulare a comportamentului angajatilor. Astfel, “motivatia devine un instrument la dispozitia liderului cu care poate asigura mobilizarea subordonatilor la realizarea scopurilor organizatiei. Abordarile manageriale se suprapun cu cele organizationale, castigarea adeziunii fata de organizatiei subordonand motivatia indivizilor scopurilor organizatiei”1.

Motivatia – consideratii generale

Pentru a intelege mai bine motivatia muncii voi incepe prin a prezenta suportul teoretic. Astfel,

din punct de vedere psihologic, motivatia (lat. ‘movere’-a misca, a pune in miscare) reprezinta “componenta psihica prin care se reflecta si se semnalizeaza starile de necesitate , innascute si dobandite , primare si secundare, ale subiectului si care selecteaza si activeaza comportamente adecvate de satisfacere” Din perspectiva unei organizatii , atunci cand spunem despre o persoana ca este motivata intelegem de obicei ca acea persoana lucreaza “din greu” , “persevereaza” in munca si isi dirijeaza comportamentul catre niste rezultate potrivite. Astfel, motivatia devine ”masura in care un efort persistent este dirijat pentru realizarea unui scop” . In ceea ce priveste structura acesteia distingem:

- Starile motivationale simple, slab organizate si puternic integrate – pasiunile si tendintele , de esenta eminamente biologica, inconstienta;

- Trebuintele, forme relativ complexe , bine organizate si puternic integrate , nesatisfacerea lor provocand serioase bulversari si dereglari la nivelul organismului si al personalitatii : ele pot fi primare, innascute (trebuintele alimentare , trebuinta de somn sau odihna, trebuinta de miscare , tendinta de autoconservare fizica – de aparare , trebuinta erotico-sexuala); si secundare , dobandite ( trebuinte de cunoastere , trebuinta estetica , trebuinta de afiliere sociala, trebuinte morale etc.);

- Interesele , forme bine structurate, dar mai putin stabile si consolidate decat trebuintele ; ele asigura o legatura selectiva si activa cu un obiect sau domeniu de activitate; nesatisfacerea lor este mai putin bulversata decat a trebuintelor (interese de cunoastere, interese turistice, interese estetice, interese tehnice , interese filosofice etc.);

- Aspiratiile forme bine structurate , cu functie de activare proiectiva – fixarea obiectivelor de atins in viitor: se coreleaza cu nivelul de realizare si cu cel de expectatie ( obiectivul concret propus pentru secventa sau actiunea imediat urmatoare );

- Convingerile, ca structuri motivationale reprezinta idei adanc implantate in structura personalitatii , puternic traite afectiv care imping, impulsioneaza spre actiune. Convingerile in functiune in imprejurari de alegere sau conflict valoric . Daca sunt foarte puternice , ele pot actiona si impotriva instinctului de conservare;

- Idealurile – forme bine structurate , cu valoare proiectiva centrata pe devenirea ulterioara a propriei personalitati ; ele se constituie prin interiorizarea unor etaloane si modele , si actioneaza ca mecanism reglator intern al liniei generale de viata si conduita individului.

In functie de factorul generator, motivatia poate lua mai multe forme:

1. dupa criteriul pozitiei motivului in raport cu activitatea :

- Motivatie intrinseca “provine din relatia directa dintre lucrator si sarcina si este de obicei autoaplicata” , sursa generatoare se afla in trebuintele personale ale individului.. Sentimente de realizare , implinire , provocare si competenta provenite din indeplinirea atributiilor sunt exemple de motivatori intrinseci, ca si in interesul absolut in activitatea insasi. In afara muncii, participarea plenara la activitati sportive sau hobby-uri este adesea motivata intrisec.