Managementul Serviciilor Publice Locale

Managementul public

Etimologic,termenul de management provine din latinescul “manus” cu intelesul de “mana”,fiind o subdivizare a verbului “maneggiare”,sinonim cu englezescul “to manage”,care se traduc prin:”a dirija”,”a conduce”,”a coordona” grupuri de oameni.

Comlexitatea semantica a termenului i-a determinat e specialisti sa-i contribuie mai multe sensuri,si anume:

- Managementul contituie o stiinta,un domeniu incontestabil al stiintelor sociale contemporane,adica un ansamblu organizat si coerent de concepte,principii,metode si tehnici prin care sunt analizate si explicate,in mod systematic,fenomenele si procesele care se produc in conducerea organizatiilor;

- Managementul este o activitate practica,o profesie,componenta a diviziunii sociale a mulcii,in afara careia este de neconceput dezvoltarea oricarei organizatii;

- Managementul reprezinta de asemenea o arta,care reflecta latura sa pregmatica si care consta in maiestria managerului de a aplica,la realitatile diferitelor situatii,cu rezultate bune,in conditii de eficienta,cunostintele stiintifice.

Astfel,prin management se intelege,intr-o prima definire,”actul,arta sau maniera de dirijare,control si directionare”si “grupul celor ce conduc sau directioneaza o intreprindere”.

In sens larg,sectorul public cuprinde toate functiile statului,legislative,executive si judecatoreasca,iar in sens restrans,sectorul public este identificat cu totalitatea activitatilor ce au ca scop producerea de bunuri si servicii publice.

Adoptand sensul larg al notiunii de serviciu public,gandirea economica moderna a conturat trei mari modele de societate,in functie de rolul amlificat sau mai estompat al statului in viata economica,respective statul liberal,statul bunastarii sociale si statul dirijist.

Statul liberal se caracterizeaza prin faptul ca organizarea activitatii productive si distributia veniturilor factorilor de productie sunt lasate la mana invizibila a pietei.

Statul bunastarii sociale nu se deosebeste in mod substantial de statul liberal,rolul si functiile statului in mecanismul economic fiind insa amplificate,astfel,aici,guvernul trebuie sa promoveze eficienta,stabilitatea si echitatea sociala,orice actiune politica fiind orientate pentru atingerea acestor deziderate,in detrimental libertatilor economice si politice individuale.

Statul dirijist a constituit si constituie un fenomen social greu de calificat si evaluat in lumea libera,teorie traditionala,conceptii apartinand socialismului democratic si cultura a solidarismului comunitar.

Avand in vedere cresterea rolului pe care il joaca administratiile centrale si locale in gestionare intereselor cetatenesti,a prins contur si se dezvolta o noua ramura a managementului,si anume managementul public.

Managementul public,central si local,nu se mai poate rezuma doar la gestionarea resurselor,ci trebuie sa aiba in vedere solutionarea decalajului tot mai mare dintre resursele materiale si nevoia de resurse necesare entru acoperirea volumului de sarcini publice.

Administratia publica din Romania a parcurs in ultimii 10 ani un process de profunde transformari sub toate aspectele:legislative,alocarea resurselor bugetare,personal,organizare si functionare etc.,care insa nu a avut menirea de a realize reforma asteptata de factorul politic si de cetatean deopotriva.

Calitatea procesului de management si executie din institutiile publice este influentata in mod direct de nivelul de pregatire generala si manageriala a functionarilor publici,iar managementul public contribuie decisive la aceasta.

Necesitatea managementului public este justificata in opinia noastra de argumente puternice printer care citam:

a)identificarea si analiza structurilor din cadrul organizatiilor publice,a relatiilor existente intre componentele sectorului public privit ca system,a rolului fiecarei organizatii in cadrul sistemului;

b)identificarea si optimizarea sarcinilor,competentelor si responsabilitatilor ce revin managerilor publici situatii pe diferite paliere ierarhice;

c)identificarea,cunoasterea si aplicarea principalelor metode,tehnici si instrumente manageriale commune si specifice fiecarei organizatii publice;

d)identificarea si intelegerea particularitatilor ce apar in acest domeniu distinct al stiintei;

Autoarea Armenia Androniceanu considera ca “Managementul public reprezinta ansamblul proceselor si relatiilor de management,bine determinate,existente intre componente ale sistemului administrative,prin care,in regim de putere publica,se aduc la indeplinire legile si/sau se planifica,organizeaza,coordoneaza,gestioneaza si controleaza activitatile implicate in realizarea serviciilor care satisfac interesul public”.

Caracteristici

Managementului public ii sunt specifice o serie de caractere care ii confera individualitatea si in acelasi timp ne ajuta sa-I delimitam si intelegem continutul sau.

A.Caracterul politic

In mod indubitabil,managementul public se afla sub cupola factorului politic,realitatea atestata de modul de constituire al autoritatilor care formeaza sistemul administratie publice si de atributiile pe care le exercita aceste autoritati.

Intrucat managementul public se realizeaza in plan central de catre Guvern,iar in plan local de catre consiliile locale,consiliile judetene si primarii,este de necontestat caracterul politic al acestuia.

B.Caracterul integrator

Managementul public studiaza procesele si relatiile de mamagement care se formeaza in cadrul administratiei publice,in scopul de a identifica solutiile de perfectionare si rationalizare a sistemului administrative.

C.Caracterul de diversitate

Aceasta particularitate a managementului public isi gaseste explicatia si determinarea in diversitatea organizatiilor care constituie impreuna sistemul administratiei publice.

Analizand compozitia sistemului,avand drept criteriul de departajare competenta materiala cu care sunt inzestrate prin lege autoritatile administratie publice,distigem doua categorii:

a)autoritati cu competenta generala,care au atributii de reglementare in toate domeniile vietii economico-sociale.(exGuvernul,consiliile locale,consiliile judetene etc.)

b)autoritati cu competenta speciala,care au atributii specifice unor domenii sau sectoare ale vietii economico-sociale,categorie din care fac parte:ministerele,alte organe de specialitate ale administratie publice centrale si servicii descentralizate ale acestora organizate in teritoriu.