Managementul resurselor umane și serviciile

Orice organizatie dispune de un patrimoniu de talente, cunostinte si experiente pe care trebuie sa le gestioneze.

Ea trebuie sa mareasca acest patrimoniu si sa-i asigure perenitatea prin intermediul formarii si prin punerea in aplicare a unui sistem de transmitere sistematica a cunostintelor si a experientei dobandite (politica in domeniul formarii).

Intreprinderea moderna poate fi definita ca un ansamblu de cunostinte, de proceduri si de experiente. In acest context, transmiterea culturii de intreprindere este o sarcina prioritara a supravietuirii. Este bine sa facem diferenta intre:

- elementele care pot fi dobandite aproape instantaneu (capital, brevete,masini) si

- elementele care presupun o perioada indelungata de maturizare pentru a se adauga la patrimoniul unei intreprinderi (experienta, retele informationale, cunostinte tehnice si comerciale, metode specifice etc).

Ori, formarea personalului are tocmai scopul de a alimenta si de a asigura transmiterea acestui patrimoniu, element esential al valorii unei intreprinderi moderne.

Formarea angajatilor este deci o problema careia trebuie sa-i faca fata fiecare organizatie. Cantitatea si calitatea ei variaza insa enorm de la o organizatie la alta.

Factorii care influenteaza cantitatea si calitatea activitatilor de formare sunt:

- amploarea schimbarilor din mediul exterior (schimbarile tehnologice, noile prevederi legislative etc.);

- schimbarile pe plan intern (noi procese de activitate, noi piete etc.);

- existenta aptitudinilor si calificarilor corespunzatoare in randul fortei de munca disponibile;

- gradul de adaptabilitate al fortei de munca;

- masura in care organizatia sprijina ideea dezvoltarii carierei pe plan intern;

- gradul de angajament al conducerii fata de ideea ca instruirea reprezinta un element esential pentru succesul economic;

- masura in care conducerea considera instruirea ca factor de motivare in munca;

- cunostintele si aptitudinile celor care raspund de efectuarea instruirii.

Multe organizatii isi indeplinesc cerintele de formare intr-o maniera "pompieristica" si cam la intamplare. Prin urmare, formarea profesionala are un caracter mai mult sau mai putin neplanificat si nesistematic. Alte organizatii incep prin a-si stabili cerintele de formare, continua apoi cu proiectarea activitatilor de formare intr-un mod rational, iar in final efectueaza si o evaluare a rezultatelor obtinute. Aceste organizatii adopta o metodologie sistematica de formare a angajatilor lor. In cele ce urmeaza vom clarifica ce se intelege prin "formare sistematica" si cum abordeaza organizatiile aceasta problema.

Pentru intelegerea importantei si continutului procesului de formare care se desfasoara in organizatii este necesar mai intai sa se clarifice termenii care se folosesc in vorbirea curenta. Astfel:

- Prin educatie se intelege orice activitate de invatare pe termen lung, avand ca scop instruirea oamenilor pentru a indeplini diverse roluri in societate: rolul de cetateni, de lucratori si de membri ai grupurilor familiale. Centrul de atentie al educatiei il constituie in primul rand individul si necesitatile sale, si abia in al doilea rand necesitatile comunitatii ca intreg, adica nevoile societatii. Ca exemple de nevoi individuale avem nevoia de alfabetizare, nevoia de a fi pregatit pentru exercitarea unei meserii, precum si nevoia de a ne exploata pe cat posibil propriile inzestrari si talente. Printre nevoile societatii se numara cea de respectare a legii si ordinii publice, nevoia de calitati diversificate care sa sustina activitatile economice, precum si nevoia de aparare in fata agresiunilor venite din exterior.

- Prin instruire se intelege orice activitate destinata dobandirii de cunostinte si aptitudini specifice exercitarii unei meserii sau realizarii unei operatiuni. In centrul de atentie al instruirii se afla postul sau sarcina profesionala. Cateva exemple de necesitati de instruire: nevoia de a asigura eficienta si siguranta in operare a anumitor masini sau aparate; nevoia de a avea la dispozitie o forta de munca eficienta; nevoia de a avea o conducere competenta a organizatiei.