Managementul Resurselor Umane

Au trecut 3 decenii de cand Peter Drucker in seminarul sau “Practicarea Managementului” a descris conceptia managerilor privind rolul lor ca: partial functionar comercial, partial administrator si partial functionar social. El a argumentat ca tendintele referitoare la management se concentreaza pe problemele si “durerile de cap” ce ameninta astfel cursul neted, netulburat al productiei (Druker 1955). Intr-adevar contributia managerilor este judecata prin prisma activitatilor lui-abilitatea de a conduce firma, de a conduce negocierile anuale sau zilnice, de a urma directia de dezvoltare. Cerintele reale trebuie sa fie constructive si proactive .Managerii trebuie sa anticipeze nevoile organizatiei pe termen lung si scurt.Ei trebuie sa dezvolte politici ce aduc solutii la problemele aparute, sa anticipeze evolutia mediului intern si extern, sa influenteze si sa creeze atitudine in randul angajatilor, toate acestea pentru succesul firmei.

Trebuie stiut ca o politica de personal nu s-ar putea dezvolta independent de strategia de afaceri. Managerii urmaresc sa atinga telurile intreprinderii si nu privesc firmele lor ca laboratoare sociologice. Ei urmaresc sa satisfaca cererea pentru produsele sau serviciile lor si cauta sa satisfaca cererea mai eficient, mai productiv si cu un cost mai scazut.Administratia centrala si locala furnizeaza servicii si produse care sunt platite de contribuabili.Industria nationala furnizeaza servicii si produse care sunt platite de consumatori. Trebuie evidentiat ca sectorul privat este preocupat de clientii sai actuali si potentiali.Scriitorul Bob Ramsey afirma in “Financial Time “ca “Moralitatea in afaceri trebuie sa inceapa cu moralitatea pentru clienti.Satisfacerea nevoilor clientilor furnizeaza noi locuri de munca .Dar interesele patronilor nu vizeaza creearea de noi locuri de munca.”

Daca stakeholderi oricarei intreprinderi sunt Guvernul, clientii, angajatii, furnizorii si societatea in general, atunci toti au interes in cresterea eficientei firmelor pe care ei le servesc sau le utilizeaza, in cresterea calitatii produselor.

Exista nevoi comune pentru clienti vizate de toate firmele, dar care vor fi in mod diferit satisfacute, subliniate de catre firme, functie de cota de piata detinuta, stadiul de viata al firmei. Drucker sustine ca exista 8 domenii, functie de care se apreciaza rezultatele, performantele firmei; acestea sunt : pozitia pe piata, inovatia, productivitatea, resursele financiare si fizice , profitul, performantele managerilor,

performantele muncitorilor si responsabilitatile publice. Industria si comertul au ca

obiective: nivelul de profitabilitate, cota de piata, volumul productiei si al costurilor, investitiile, cercetarea si dezvoltarea. Sectorul public poate avea obiective asemanatoare, desi acest sector poate apela si la subventii guvernamentale. Administratia locala poate avea obiective diferite pentru serviciile publice, dar si aceasta trebuie sa asigure o legatura intre nivelul serviciilor furnizate, costuri si satisfactia clientilor.

Managerii din toate firmele sunt ocupati cu rezolvarea problemelor ce fac posibila obtinerea progresului prin schimbarea metodelor de munca, implementarea unei noi tehnologii, cresterea capacitatilor de productie, imbunatatirea termenelor calitative si cantitative a serviciilor si a bunurilor.

Scopul celor care stabilesc strategia vor varia potrivit sarcinilor pe care le au in interiorul firmei si functie de natura organizatiei. Exista o trasatura comuna a sediilor centrale, acestea fiind vazute ca niste conglomerate care hotarasc structura resurselor financiare pa care le vor aloca sucursalelor lor, aceasta fiind ca ele recunosc ca au probleme in ceea ce priveste coordonarea activitatii personalului din filialele sale. Unele firme pot decide sa continuie politicile lor de personal si la nivelul filialelor lor, dar sunt constiente ca vor putea apare tulburari, nelinisti la nivelul acestora. La nivelul sediului central se va tine o politica centralizata ce va controla actiunile locale. Se poate decide ca pentru a realiza o anumita crestere trebuie tratate problemele legate de diferentele de cultura ce apar la nivel de firma .Aceste asumari strategice pot initial sa determine rolul fortei de munca, care va permite firmei sa dezvolte o forta de munca productiva. Aceste asumari pot provoca schimbarile necesare realizarii obiectivelor functiunii de personal .

Toate organizatiile, publice sau private, cer o strategie care sa determine natura si nivelul obiectivelor pe care ei cauta sa le atinga, problemele pe care e probabil sa le intalnesc si metodele, resursele pe care ei trebuie sa le utilizeze in atingerea scopurilor lor. In firmele mai mici un asemenea plan poate fi scris doar pe spatele unui plic. Dar in firmele mari acest plan este redactat pe mai multe pagini.Totusi nevoia este comuna. Existenta acestor planuri permite ca dialogul functional sa aiba loc si rezultatul acelor discutii sa faca posibila realizarea obiectivelor.