Un element specific, care se afla la baza comportamentului si managementului japonez, este asa-numitul ,,amae" - starea specifica de dependenta si intrajutorare care exista intre componentii oricarei organizatii. Relatiile interpersonale presupun un anume atasament emotional, astfel incat persoana dependenta are un comportament specific, evitand sa isi asume responsabilitati individuale in intreprinderea de actiuni proprii, asteptand ca seful de care depinde sa aiba initiativa si sa-l protejeze. Amae prezinta o importanta vitala pentru psihicul si stabilitatea emotionala a japonezilor, el impregnand intreaga structura sociala, devenind o dominanta a mentalitatii si comportamentului nipon.
Caracteristic climatului social japonez, culturii lor specifice, este asa-numitul paternalism, grupism sau familiarism. Ca urmare, in organizatiile japoneze, prioritate are cadrul situational, si nu atributele personale ale membrilor sai. In confruntarile unui nipon cu alta persoana, acesta are in vedere, de regula, grupul caruia ii apartine oponentul si nu cine este respectivul individ. Se promoveaza deci grupul, apartenenta la grup si relatiile in cadrul grupului din care face parte.
In stransa legatura cu amae se manifesta pe verticala oricarei organizatii o alta relatie interpersonala specifica culturii japoneze, si anume ,,oyabun - kobun" (oya - tata, ko - copii). In esenta, prin oyabun - kobun se desemneaza relatiile care se constituie in procesul muncii intre persoane situate pe niveluri ierarhice diferite. Persoana situata mai sus in ierarhie este oyabun, lui fiindu-i subordonati mai multi kobuni pe care ii trateaza in mod egal, fara discriminare intre ei. Un oyabun poate avea mai muti kobuni, dar un kobun este afiliat intotdeauna la un singur oyabun. Orice organizatie japoneza este un ansamblu de asemenea relatii ce-i confera o pronuntata coeziune.
In vederea instaurarii unor asemenea relatii, sunt stabilite reguli de conduita corespunzatoare, alaturi de care o contributie importanta o are realizarea unei game largi de actiuni de petrecere a timpului liber in comun. Rezultanta acestor actiuni o reprezinta primatul absolut al autoritatii, manifestarea unui mare respect fata de superiori, precum si larga proliferare a cadrelor de conducere cu un stil de munca afectuos, cald, preocupate de promovarea si protejarea intereselor kobunilor respectivi.
O alta caracteristica majora a managementului si activitatii organizatiilor in Japonia este larga proliferare a ,,grupuletelor" si ,,clicilor", in cadrul lor, cum sunt denumite in japoneza ,,habatsu". Rezultanta a specificitatilor de mentalitate si comportament nipone, grupuletele sunt componente functionale de baza ale organismelor guvernamentale, partidelor politice, marilor intreprinderi, etc.
Trasaturi definitorii pentru managementul intreprinderilor japoneze
Economia nipona are structura duala, marile grupuri economice, denumite zaibatsu sau kairetsu, coexistand cu un mare numar de intreprinderi mici.
In prezent, exista sase mari grupuri economice, bine cunoscute pe plan mondial: Mitsui, Mitsubishi, Sumitomo, Fuji, Sonwa si Dai Schi Kongya.
Majoritatea intreprinderilor nipone sunt insa mici. Alcatuite, potrivit legislatiei nipone, din mai putin de 100 salariati, intreprinderile mici si mijlocii reprezinta circa 98% din totalul intreprinderilor japoneze.
Specifica firmelor nipone este prioritatea dimensiunii sale sociale. Majoritatea japonezilor au doua familii: una acasa, cea clasica, cealalta fiind colectivitatea in care se integreaza in cadrul firmei. Ambele prezinta o importanta esentiala pentru ei, formand un univers echilibrat, in care li se deruleaza viata.
Salariatii firmei nipone prezinta trei ,,obsesii" majore:
- grupismul si munca in echipa;
- preocuparea intensa pentru actualizarea si amplificarea informatiilor si abilitatilor impuse de activitatile economice ale firmei;
- acceptarea ambiguitatii si haosului asociate obtinerii de performante economice.
La baza activitatii firmelor nipone se afla frecvent asa-numitul ,,anshinkan" - asigurarea sigurantei si protectiei clientilor. Astfel, managementul firmelor japoneze se concentreaza asupra calitatii, pretului, livrarii si service-ului, pentru a atrage si pastra clientii nu numai pretul si calitatea produselor si serviciilor oferite (modul de a proceda tipic al organizatiilor nord-americane si vest-europene), dar si livrarea produsului si service-ul la utilizator, dupa cumparare.
Totodata, se constata o ,,erodare a practicilor nipone specifice" in contextul confruntarii actuale a firmelor japoneze cu anumite probleme pe care managementul trebuie sa le solutioneze.
Printre problemele de esenta se numara:
- pregatirea pentru globalizarea accelerata a activitatilor economice;
- amplificarea serviciilor efective oferite de ,,white collar" - specialisti si functionari;
- Nicolescu Ovidiu, "Management comparat", Ed. Economica, Bucuresti, 2001
- Tudor Hobeanu si Loredana Hobeanu , " Management comparat", Ed. Sitech, Craiova, 2004
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
