Managementul instituțiilor de învățământ superior

Invatamantul reprezinta, pentru toate tarile lumii, unul dintre serviciile cele mai importante din categoria celor finantate de la buget. El are rolul de a forma cadrele calificate necesare ramurilor economiei, de a realize educarea permanenta a oamenilor, de a stimula si facilita procesul de instruire generala, contribuind astfel la dezvoltarea societatii, la cresterea economica.

Importanta acordata invatamantului ni tarile dezvoltate este demonstrate si de faptul ca in SUA, de exemplu, in universitati este cuprins un personal permanent mai numeros decat cel din agricultura.

Problemele invatamantului, ale pregatirii specialistilor, ale formarii si perfectionarii acestora sunt deosebit de complexe si se pun atat cantitativ, cat mai ales calitativ.

Calitatea invatamantului cuprinde o multitudine de aspecte incepand cu structurarea sa in raport cu cerintele de pe piata fortei de munca si continuand cu structura planurilor si programelor de invatamant, formarea si perfectionarea "formatorilor", modernizarea bazei tehnice, materiale, calitatea invatarii etc.

Referitor la acest ultimo aspect, se considera ca invatarea de "mentinere", ca achizitie de norme, metode si reguli fixe pentru a face fata unor situatii cunoscute si curente si care stimuleaza abilitatea de a rezolva probleme date nu mai corespunde in zilele noastre, deoarece mediul social-economic este deosebit de dynamic, iar schimbarile se succed foarte rapid.

In aceste conditii, invatarea "de mentinere" devine insuficienta si se impoune implementarea tipului de invatare "inovatoare" care poate adduce schimbare, reinoire, restructurare si reformulare de probleme. O trasatura de baza a invatarii inovatoare este anticiparea, care implica o orientare care pregateste pentru posibile evenimente neprevazute si ia in considerare alternative viitoare de perspective indelungata. O alta trasatura a invatarii inovatoare este "participarea", respectiv experimentarea de "roluri" diverse, avand in vedere ca serviciul si functia, problemele de rezolvat se schimba in decursul unei vieti si in anii care vin se vor schimba tot mai repede.

1. Sistemul national de invatamant

Procesul instructiv - educativ poate fi definit ca un ansamblu de activitati educative si de experiente de invatare prin care trece subiectul invatarii pe intreaga durata a traseului profesional. Se stie ca omul nu este si nu poate fi produsul unei singure institutii de invatamant. El se formeaza, in timp, sub influenta familiei, a scolii si a mediului social. Acestea trebuie sa-si coreleze si sa-si potenteze eforturile si actiunile, orientandu-se constant, prin forme si metode de educatie specifice, pentru atingerea obiectivelor propuse.

invatamantul are ca finalitate formarea personalitatii umane prin:

a) insusirea cunostintelor stiintifice, a valorilor culturii nationale si universale;

b) formarea capacitatilor intelectuale, a disponibilitatilor afective si a abilitatilor practice prin asimilarea de cunostinte umaniste, stiintifice, tehnice si estetice;

c) asimilarea tehnicilor de munca intelectuala, necesare instruirii si autoinstruirii pe durata intregii vieti;

d) educarea in spiritul respectarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, al demnitatii si al tolerantei, al schimbului liber de opinii;

e) cultivarea sensibilitatii fata de problematica umana, fata de valorile moral-civice, a respectului pentru natura si mediul inconjurator;

f) dezvoltarea armonioasa a individului prin educatie fizica, educatie igienico-sanitara si practicarea sportului;

g) profesionalizarea tinerei generatii pentru desfasurarea unor activitati utile, producatoare de bunuri materiale si spirituale.

Sistemul national de invatamant este constituit din ansamblul unitatilor si institutiilor de invatamant de stat si particulare de diferite tipuri, niveluri si forme de organizare a activitatii de instruire si educare.