Managementul cercetării-dezvoltării - organizarea flexibilă a întreprinderii

Domeniul: Structuri organizatorice

Obiective: Sublinierea diferentelor dintre organizarea clasica si cea moderna

Metodologia de proiectare a structurii organizatorice

Documentele care descriu structurile organizatorice

Studiul de caz: S.C. Hidrojet. SA

- Obiect de activitate: comert;

- Produse: anvelope, pompe de benzina (instalare si servisare) - produse din import;

- Firma mica: numar angajati <25

cifra de afaceri: 8 mil. €;

- Vânzarea se face la sediu sau marfa este transportata clientului (persoana fizica sau juridica) pe baza de contract.

I. Organizarea clasica a întreprinderii

II.

Structura sau forma unei organizatii depind de functia sa. Organizatiile evolueaza de la unitati functionale singulare la unitati complexe implicate într-un mare numar de activitati, motiv pentru care devine esentiala împartirea sarcinilor între membrii organizatiei. Apar totodata noi functii al caror loc si rol trebuie sa fie stabilite. Nevoia de a coordona diferitele activitati dau nastere unei ierarhii care este proiectata în asa fel încât sa le permita managerilor sa detina controlul asupra organizatiilor, sa asigure îndeplinirea nevoilor angajatilor si sa ia decizii mai bune

Structura unei organizatii este considerata cadrul sau scheletul acesteia. Structura organizatorica reprezinta „ansamblul persoanelor si subdiviziunilor astfel constituite încât sa asigure realizarea obiectivelor previzionate". (O. Nicolescu)

Pentru împartirea unei organizatii în grupuri sau unitati de munca, trebuie sa se tina cont de faptul ca este importanta gruparea oamenilor în asa fel încât sa fie asigurate comunicarea, coordonarea si cooperarea dintre oameni si ýmpartasirea unor obiective si resurse comune.

Literatura de specialitate indica urmatoarele moduri de formare a grupurilor (H. Mintzberg):

1. Gruparea dupa cunostinte sau abilitati.

2. Gruparea dupa procese de munca si functii (Organizarea functionala).

3. Gruparea în functie de timp.

4. Gruparea dupa produs sau rezultat. t.

5. Gruparea ýn functie de client. Unele organizatii formeaza grupuri care se orienteaza catre diferite categorii de clienti.

6. Gruparea în functie de loc.

Din perspectiva manageriala scopurile structurii sunt:

- clarifica compartimentele si sarcinile posturilor, precum si responsabilii acestora;

- clarifica ierarhia organizationala;

- clarifica canalele de comunicare;

- permite managerilor sa aloce resurse pentru obiectivele definite prin plan.

Caracteristicile structurii organiyatorice:

- specializarea - arata gradul de divizare si omogenitate a muncii în compartimente;

- coordonarea - se refera la modul de asigurare a cooperarii între compartimente si indivizi;

- formalizarea - marcheaza gradul de precizie în definirea functiilor si relatiilor.

Structura organizatorica reprezinta elementul esential al sistemului de conducere, determinând într-o proportie însemnata functionalitatea organizatiei, modul de utilizare a resurselor, nivelul cheltuielilor si eficienta activitatii.

Structura organizatorica evidentiaza posturile de conducere create în întreprindere, favorizeaza comunicarea, rezolvarea operativa a problemelor, reducerea consumurilor de munca, în timp ce organizarea necorespunzatoare duce la aparitia unor disfunctiuni în activitatea firmei, genereaza dezordine si ineficienta.