S-a considerat multa vreme ca in sectorul public nu se poate vorbi despre performanta, argumentul fiind ca prin insusi continutul obiectivului fundamental al managementului public se elimina posibilitatea acceptarii acestui concept. Tarile dezvoltate au facut primul pas in depasirea acestei gandiri limitate dupa ce un numar bun de ani acest subiect s-a aflat in dezbaterea oamenilor de stiinta. Constientizand necesitatea de a-si imbunatati performantele, toate tarile au intreprins masuri de imbunatatire a performantelor sectorului public, de mai mica sau mai mare intensitate, care au vizat reforma administratiei publice care a urmarit in principal limitarea cresterii si adaptarea structurilor, cat si introducerea abordarii strategice in cadrul administratiei publice. Timp de multe decenii, atat organizatiile publice, cat si cele private au facut numeroase experimente legate de diferite modele de masurare si evaluare a performantelor. Necesitatea unui sistem de masurare a performantelor poate fi justificata, printre altele, de faptul ca deciziile cu privire la alocarea de resurse trebuie sa fie luate pe baze clare, fundamentate, utilizand asa-numitul sistem de management al performantelor. In Romania se vorbeste din ce in ce mai mult despre performanta institutiilor publice. De la performanta angajatilor, a proceselor, pana la perfectionarea sistemelor sau a entitatilor - fie ele ca sunt agenti economici, structuri ale administratiei publice, autoritati autonome sau chiar guverne. In general se apreciaza ca ,,performanta reprezinta capacitatea/aptitudinea unei administratii sau institutii publice de a-si procura resursele intr-o maniera economica si de a utiliza aceste resurse intr-o maniera eficace in scopul obtinerii rezultatului dorit" . Studiile in domeniu subliniaza faptul ca adoptarea unui sistem coerent de masurare a performantelor necesita definirea clara a ceea ce cuantificam, a sistemelor de masurare si a modului in care utilizam sistemele de masurare a performantei. Elementul-cheie al performantelor si perfectionarii sectorului public il reprezinta factorul uman, din pacate insa, foarte neglijat in sectorul public din Romania. Acesta constituie elementul esential al dimensiunii si calitatii activitatii din administratia publica deoarece de folosirea eficienta a personalului, de eficienta muncii acestuia depinde calitatea activitatii sectorului public. ,,Resursele umane sunt cele care stau la baza reusitei sau esecului." (Francis Bonnet) Conceptul de performanta manageriala/administrativa, in sens larg, la nivelul oricarei organizatii are ca ,,baza" cei patru E, sau altfel spus Economia, termenul cel mai usor de identificat presupune costuri reduse in conditiile ,,specificatiei organizationale" ale ,,intrarilor", sau cat de ieftin pot fi achizitionate acestea. Aceasta cerinta nu elimina motivele strategice sau cele competitive, de achizitionare a resurselor la preturi superioare celor mai reduse. Eficacitatea desemneaza atingerea scopurilor, obiectivelor, standardelor organizationale. Eficacitatea constituie o masura in care iesirile indeplinesc cerintele clientilor, cetatenilor. Eficienta sau cat de bine se face transformarea intrarilor in iesiri, este un raport de tipul: Organizatiile cu caracter productiv, economic, acorda mai multa atentie eficientei decat eficacitatii. Explicatia consta in faptul ca ineficienta poate afecta performantele organizatiei, ajungandu-se la faliment. Dar competitivitatea organizatiei si succesele sale in timp depind mai mult de eficacitate decat de eficienta. Eficacitatea este influentata in mod direct de mediul organizatiei. Eficienta este folosita cat evaluam performantele organizatiei. Cand masuram productivitatea si eficacitatea, utilizarea eficientei devine ambigua. Echitatea desemneaza un set de principii morale, credinte despre ceea ce este corect, drept sau gresit in cadrul organizatiilor. Sursele acesteia sunt in etica sociala, profesionala precum si cea a indivizilor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
