Aparitia si dezvoltarea notiunii de management public corespunde unei evolutii progresive a metodelor de gestiune publica. Daca anumite evolutii au fost rapide, nu se poate vorbi in acest caz de o ruptura brutala fata de celelalte stiinte, ci mai degraba de o evolutie progresiva. Totodata, imperativul de claritate al prezentarii sugereaza o opozitie a conceptiei traditionale a administratiei publice unei conceptii moderne, aceea de management public.
Daca in S.U.A. managementul public este slab inradacinat in traditii, disciplinele sale fondatoare se diferentiaza destul de mult de cele identificate in Europa continentala. Se constata astfel o slaba conexiune cu domeniile juridice si cele sociologice cu care francezii opereaza cel mai mult in acest sens. In Germania, Franta sau Marea Britanie specialistii actuali in managementul serviciilor publice sunt juristi, jurnalisti, economisti sau sociologi, interesati de modalitatile de utilizare a regulilor stabilite de dreptul public, de functionarea organizatiilor publice sau de studierea realitatii cotidiene a practicilor publice.
Managementul public - studiaza procese si relatii de management ; - se bazeaza pe principii si legitati ; - este determinat si determina: valori economice, politice , sociale, culturale ; - incearca satisfacerea interesului public; determina cresterea nivelului de performanta in organizarea si functionarea institutiilor publice. In acest context se poate mentiona urmatoarea definitie a managementului public: ansamblul proceselor si relatiilor de management existente intre componentele sistemului administrativ, bine structurate, prin care , in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile/procesele de actiune, si/sau se planifica, organizeaza, coordoneaza, gestioneaza si controleaza activitati ce satisfac interesul public. (Androniceanu Armenia, Management public, Editura Economica, Bucuresti, 2000 ).
Introducerea progresiva a notiunii de management public in practica institutiilor publice este sustinuta de numeroase evolutii de fond:
- cresterea interventiilor publice, a condus organizatiile din sectorul public cu un interes crescand, spre domenii diferite de ceea ce relevau anterior responsabilitatile lor. Ele s-au confruntat in timp cu exigente noi. Astfel, iesind din domeniul activitatilor denumite "regale" (justitia, politia, apararea, afacerile externe), organizatiile publice se implica in activitati economice, se intereseaza de conditiile in care aceste activitati ofera un grad de noutate prin stilul de management abordat, se conduc dupa principii de piata si devin susceptibile de a fi administrate.
- criticele aduse metodelor traditionale de management. Nu trebuie sa subestimam faptul ca factorii care au condus la evolutia metodelor de management public sunt adesea resimtiti de catre functionarii publici la toate nivelurile sistemului administrativ.
- evolutiile sociologice care au condus la o anumita diferentiere a notiunilor de bun public si serviciu public.
Acest fenomen este localizat dezvoltarii interventiilor publice, care prin forta sa specifica atasata exercitarii misiunilor regale a pierdut din greutatea sa fata de misiunile egal susceptibile de a fi exercitate de catre firmele de drept privat. Astfel, introducerea unor modalitati de organizare si functionare inspirate din sectorul privat in gestiunea institutiilor publice se afla in contradictie cu dreptul acestor institutii, dar aceasta evolutie se produce din insasi modul de gestiune al structurilor private.
Tehnicile si metodele de management se adapteaza si se modifica rapid. Noi functii se exercita in cadrul intreprinderilor: marketingul urban si gestiunea sociala, ordonantarea productiei, asigurarea calitatii. Au aparut notiuni noi cum ar fi centrele de profit, trendul fluxurilor financiare, managementul proiectelor, benchmarking-ul. Intreprinderile publice, adesea traditional centralizate au integrat notiunea de descentralizare. Cu toate acestea ele se integreaza intr-o structura noua, care se dezvolta adesea haotic si dezechilibrat, aplicand tehnici de management public.
Aceasta evolutie se distinge prin identificarea de noi exigente:
- cercetarea eficacitatii - care se masoara prin combinatia calitatii serviciului, a eficientei sociale si a eficacitatii economice. Organizatiile publice constituie o noua conceptie fata de notiunea de eficacitate, reducand rezultatul de exploatare, susceptibil de a-l transfera in sistemul public.
- recunoasterea responsabilitatilor individuale si descentralizarea acestora atat in exercitarea misiunii functionarilor publici cat si in gestiunea carierei. Aceasta recunoastere nu se poate realiza, intr-un sistem de management fara a distruge obstacolele intalnite atat din partea persoanelor publice cat si din partea reprezentantilor sindicali.
- introducerea si dezvoltarea unei programari multianuale a activitatii, actualizata si fundamentata pe principiile de baza ale organizarii bugetare si contabilitatii publice.
- utilizarea unor proceduri contractuale, necesare ca elemente de sustinere ale procesului de descentralizare a responsabilitatilor si a exigentelor de recunoastere a responsabilitatilor individuale.
- introducerea de tehnici moderne de management, cum ar fi: managementul participativ, managementul proiectelor, tehnicile de asigurare a calitatii, gestiunea crizei sau marketingul public. Aceste tehnici sunt transpuse in conditii noi, diferite ale mediului public si suporta adaptari sau ameliorari importante fata de mediul privat care le-a creat.
Caracteristicile generale ale sistemului serviciilor publice, sunt:
- structura care reflecta modul de organizare sistemului, prin descrierea subsistemelor si a relatiilor ce se stabilesc intre ele. Desi este initial proiectata la anumiti parametri, structura sistemului administratiei publice se modifica ori de cate ori, din mediul intern sau extern apar semnale privind redefinirea obiectivelor sau constrangerilor.
Androniceanu Armenia, Management public, Editura Economica, Bucuresti, 2000
Ion Plumb, Armenia Androniceanu, Managementul serviciilor publice, Bucuresti, ASE, 2000
Iuliana Cetina, Marketingul competitiv in sectorul serviciilor, Editura Teora, Bucuresti, 2001.
Marinescu, P., Managementul institutiilor publice
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
