Management General - Managementul Timpului

În decursul istoriei, perceptia asupra timpului a cunoscut modificari semnificative: s-a modificat durata de viata, s-a prelungit perioada de munca, s-au accelerat ritmurile si a aparut concurenta dintre salariati. Este tot mai evident faptul ca, într-o organizatie, timpul a devenit o resursa ce trebuie optimizata, rationalizata si controlata.

Masurarea timpului nu se face însa, decât pe baza rezultatului fiecarei activitati realizate într-un interval de timp dinainte stabilit. Altfel spus, nu gestionam timpul în sine, ci activitatile desfasurate într-o anumita perioada.

Orice individ dispune de 168 ore pe saptamâna pe care le repartizeaza, aproximativ,

in felul urmator :

- 40 de ore pentru activitati profesionale;

- 56 de ore pentru somn;

- 72 de ore pentru diverse activitati personale.

Cele 40 de ore destinate activitatilor profesionale sunt influentate indirect de celelalte doua. Daca salariatul munceste mult, fara însa a-si gestiona „stiintific” activitatile, exista riscul oboselii, al reducerii productivitatii, al demotivarii, al stresului, al uzurii fizice si mentale.

Sesizand criza de timp contemporana, multe companii cumpara pentru angajatii lor traininguri privind managementul timpului, traininguri în care împreuna cu un specialist, fiecare dintre participanti descopera valoarea timpului personal si solutii de planificare.

Astfel, rezultatele obtinute de orice persoana, in orice domeniu de activitate, depind de utilizarea timpului. Managementul timpului permite detinerea controlul asupra sarcinilor si activitatilor zilnice, sa avem performante ridicate utilizand un minim de resurse.

La nivel organizational, un management eficient al timpului poate duce la obtinerea unor performante ridicate, la cresterea profitului si la echilibrarea fluxului de activitati. Totodata, poate reduce conflictele organizationale si poate deveni un factor motivator pentru angajati.

Frederick Winslow Taylor este considerat parintele managementului stiintific. Scoala managementului stiintific pune accentul pe productivitate maxima cu efort minim, eliminandu-se pierderile si ineficienta. In principala sa lucrare „Principiile managementului stiintific”, Taylor arata ca “pentru a realiza un management stiintific este nevoie sa fie stabilite o serie de reguli, legi si formule care sa inlocuiasca judecata fiecarui individ in parte, dar care pot fi folosite efectiv numai dupa ce au fost consemnate oficial”.

Taylor expune o serie de principii ale organizarii stiintifice a muncii ce prevedeau:

- sa se concentreze la un loc toata experienta traditionala, care sa fie clasificata, structurata pe categorii si transpusa in reguli, in legi si in formule pentru a-i ajuta pe lucratori in activitatea lor zilnica;

- sa se formuleze metode stiintfice pentru fiecare element din activitatea unui om care sa le inlocuiasca pe cele empirice;

- lucratorul sa fie selectat, instruit si promovat pe baze stiintfice;

- sa se colaboreze cu lucratorii pentru a garanta faptul ca munca este facuta conform principiilor stiintifice formulate;

- sa se realizeze o diviziune a muncii si a responsabilitatilor egala intre lucratori si intre manageri, astfel incat acestia sa efectueze activitatile pentru care sunt cel mai bine pregatiti.

Prima si cea mai importanta regula pentru folosirea eficienta a timpului o reprezinta buna organizare. De la stilul de lucru al fiecarui angajat in parte pana la sistemul de comunicare intre departamente si la modul in care managerul general gestioneaza propriul timp, exista mulţi factori care influenteaza eficienta muncii.

Timpul este o resuraă strict limitata si, desi in multe locuri se lucreaza sub presiunea managerilor, se constata totusi, in general, lipsa organizarii cu adevarat eficiente si a unei intelegeri reale a valorii timpului.