Leaderul Informal - Rol și Caracteristici

1. Introducere

In prezent piata globala se dezvolta rapid, dinamica economiei a contribuit la nevoia de a crea o noua perspectiva asupra structurii si caracteristicilor leadershipului. O “migratie” a responsabilitatilor leaderilor la un nivel mai scazut a prins amploare. Aceasta “migratie” este numita leadership informal. Inima acestei evolutii noi, puternice si dinamice este leaderul informal.

Leaderii informali sunt valorile ascunse care au potentialul de a produce avantaje esentiale prin competitii din interiorul unei organizatii. Managerii trebuie sa aiba in vedere ca in organizatia lor au persoane care sunt leader deja dar si pe cei care au putere si influenta, indiferent daca li s-a dat sau nu aceste calitati.

Leaderul informal nu este desemnat in mod oficial ca fiind leaderul grupului. Acest tip de leader este “creat” ca persoanele din grupul respectiv. Exista doua tipuri de leader: formal si informal. Nici unul dintre cei doi leader nu reprezinta leaderul ideal. Acesta este fie formal fie informal. Situatia optima poate fi regasita in situatii cand leaderul formal si cel informal al aceluiasi grup pot lucra impreuna.

2. Notiuni teoretice

Liderul reprezinta conducatorul unui grup. Liderul este un om de incredere, perseverent si inventiv.

Un lider de echipa trebuie sa stie sa creeze un mediu bazat pe incredere si comunicare deschisa. El trebuie sa stie cum sa motiveze si sa inspire membrii echipei. Liderul trebuie sa stie cum sa ofere sugestii clare membrilor echipei despre cum sa isi imbunatateasca activitatea.

Liderul formal si liderul informal

Cand analizam un grup vom face o distictie clara intre acele pozitii institutionale, autoritare (managerii, sefii) si cele informale (lider).

Liderul/conducatorul este persoana cea mai influenta dintr-un colectiv. Acesta se caracterizeaza prin puterea pe care o exercita asupra grupului.

Termenul de lider este imprumutat din limba engleza. In sens larg, conceptul de lider cuprinde orice persoana care indeplineste oficial sau isi asuma spontan – in cadrul unui grup – functii de conducere. Conceptul de lider se atrubuie in psihologia sociala atat sefului formal cat si celui informal.

In orice colectiv se deosebesc doua tipuri de lideri care au capacitatea de a influenta alte persoane in scopul atingerii obiectivelor organizationale:

- Lider formal – managerul, seful, conducatorul – care detine un post managerial cu functii, obligatii si drepturi;

- Lider informal – liderul – care nu are dreptul sau obligatia de a conduce dar care are recunoasterea cu ajutorul careia capata influenta asupra actiunilor oamenilor din grupul sau.

Ambele tipuri de influenta pot asigura performanta organizationala mai ales daca exista situatii in care liderul formal isi exercita influenta si ca lider informal.

Diferenta dintre manager si lider este evidenta si asta pentru ca desi liderul si managerul sunt entitati complementare ei se deosebesc prin motivatie, mod de gandire si de actiune.

Dar de cele mai multe ori, managerul informal si liderul informal sunt doua persoane diferite.

Caracteristica definitorie a managerului o constituie puterea sa asupra subalternilor, adica atat dreptul cat si abilitatea de a influenta comportamenului celorlalti. Autoritatea cu care este investit un manager are un caracter legitim, institutional deoarece ea reprezinta latura formala a conducerii, insa abilitatea de a coordona comportamentul oamenilor este latura informala. Atunci cand ambele aspecte amintite mai sus se regasesc in aceasi persoana, aceasta poate fi considerata un lider autentic.

Liderul este persoana care propune obiective de atins si ii determina pe ceilalti sa si le asume si sa le realizeze. El este o persoana altruisa care da dovada de un real echilibru emotional, spirit de incurajare, dinamism si vointa de a progresa.

Conform teoriei lui Abraham Zaleznik, managerul este cel care rezolva problemele cat mai eficient posibil. Un manager trebuie sa dovedeasca tenacitate, consecventa, tarie de caracter, inteligenta, abilitati analitice, toleranta si bunavointa.

Daca un manager tinde sa adopte atitudini impersonale, liderii, caracterizati prin dinamism, adopta o atitudine activa fata de obiectivele lor.

Pentru a-i determina pe oameni sa accepte solutiile adoptate pentru diferite probleme, managerii trebuie sa coordoneze si sa echilibreze continuu puncte de vedere opuse. Liderii adopta insa pozitii care presupun un grad ridicat de risc.

Managerii isi concentreaza atentia fata de modul in care se deruleaza evenimentele in timp ce atentia liderului este asupra semnificatiei evenimentelor pentru participanti.

Managerul se foloseste de autoritate ca drept oficial de conducere, liderul de prestigiul sau, de posibilitatea obtinuta prin recunoastere de a inflenta oamenii.

Postul managerului permite persoanei sa devina lider in colectivul sau. Dar nu orice manager poate devieni lider.

Conform analizei facute de Abraham Zaleznik in articolul sau “Managerul si liderul: Sunt ei diferiti?” ajunge la concluzia ca intre cele doua pozitii exista diferente foarte mari.

Schematic, el prezinta opozitia celor doi termeni:

- cel mai bun cuvant pentru manager este echilibrul, pentru lider este schimbarea;

- managerul vizeaza optimizarea actiunilor, liderul dinamizarea proceselor de grup;

- managerul e orientat spre executie, liderul spre idei;

- managerul cauta controlul actiunilor, liderul prefera riscul;

- managerul ofera stabilitatea si actioneaza rapid in rezolvarea problemelor, liderul ambiguitatea;

- managerul transmite “semnale”, liderul “mesaje”;

- managerul cauta sa rezolve problemele pentru a obtine rezultate benefice organizatiei, liderul provoaca oamenii sa se gandeasca “la ce poate fi”;

- managerul se implica social, liderul emotional;

- manageul se focuseaza pe folosirea corecta a procedurilor in cadrul actiunilor, liderul pe esenta rezultatelor.