Leadership Tranzacțional

1.Conceptul de Leadership

„LEADERSHIP-UL reprezintă procesul de influienţare, într-un context organizaţional dat, a comportamentului altor persoane şi de determinare a acestora să acţioneze într-un anumit mod sau să urmeze un curs al acţiunii, astfel încât să fie posibilă îndeplinirea obiectivelor.”

Ca definiţii oferite în timp de diferiţi cercetători şi nu numai putem considera următoarele:

- Liderul este „cineva care exercită influienţa asupra altor oameni” (Huczynscki şi Buchanan 1993).

- Leadership înseamnă „a aduce viziuinea oamenilor la un nivel superior, a creşte performanţa lor la un standard mai înalt, a costrui personalitatea lor peste limitele normale”. (P.Drucker 1986).

- Liderul „trebuie să aibă un optimism contagios. Testul final pentru un lider este sentimentul pe care il ai atunci când numai eşti în prezenţa lui după o conferinţă. Este un sentiment de înălţare şi încredere?” ( Bernard Montgomery)

- Leadership-ul este „a creea o viziune la care alţii să aspire şi a-i energiza pentru a munci, pentru a îndeplini acea viziune”. (Anita Roddick)

- Leadership-ul poate fi descris ca „un proces dinamic într-un grup, unde un individ îi influienţează pe ceilalţi pentru a contribui voluntar la îndeplinirea sarcinilor grupului într-o situaţie dată”. (G.A. Cole 1994)

-

Leadershipul este un subiect de actualitate, atât prin atractivitatea lui cât şi prin impactul major pe care il are în viaţa organizaţională. Indiferent de principiile pe care le promovează, scopul ultim al teoriilor şi modelelor ce explică fenomenul leadershipului este performanţa/succesul organizaţional.

Leadership-ul este un instrument de optimizare pentru orice bussines în masura în care este utilizat în forma lui autentică.

Datorită naturii variabile a lidershipului există mai multe alternative de a-l analiza, astfel e util de a stabili cadre de referinţă precum:

• Abordarea axată pe trăsături

• Abordarea funcţională sau de grup, inclusiv leadership-ul centrat pe acţiunea

• Abordările comportamentale

• Stilurile de leadership

• Abordările situaţionale

• Leadership-ul tranzacţional şi leardeship-ul transformaţional

2.Leadership Tranzacţional

A fi conducătorul bunilor este de multe ori

o îndeletnicire singuratică.

Dr. Wess Roberts

1.Prezentare generală

Stilul de leardership tranzacţionaol a fost pentru prima dată descris de Max Weber în 1947 şi mai apoi de Bernard M. Bass în 1981. Liderii tranzacţionali sunt situaţi la partea opusă a spectrului teoriei de leadership comparativ cu leadershipul transformaţional.

Stilul de leadership tranzacţional dezvoltat de Bass este bazat pe ipoteza că adepţii sunt motivaţi printr-un sistem de recompense şi pedepse.Viziunea liderului tranzacţional este de tip qiud pro que – sau asta pentru aceea. Dacă adepţii îi fac ceva binevenit, atunci ei vor fi răsplătiţi şi invers, dacă fac ceva greşit, atunci ei vor fi sancţionaţi.

Acest tip de leadership se bazează în mare parte pe capacitatea liderului de a negocia. Pentru a direcţiona energia susţinătorilor săi, el trebuie să-şi dezvolte în permanenţă abilităţile de negociator şi să fie empatic cu ei, astfel încât să reuşescă să înţeleagă pe deplin factorii ce îi motivează pe aceştea.

Un element ce-şi pune puternic amprenta asupra succesului liderului tranzacţional il reprezintă accesibilitatea sa la resursele organizaţiei, care se poate dovedi un factor critic pentru acesta. Dacă liderul promite anumite recompense în schimbul anumitor decizii, comportamente performanţe ce îi sunt satisfăcute, dar el nu reuşeşte să ofere într-un timp rezonabil recompensele promise, vom asista la pierderea credibilităţii acestuia în faţa susţinătorilor. Odată pierdută credibilitatea, foarte puţin mai este posibil ca acea persoană, acel lider să poată să recupereze terenul pierdut ci vom asista la o amplificare a influienţei unui rival, a unui nou lider, ce va dori sa îşi extindă şi să îşi oficializeze puterea.

Leadership-ul tranzacţional are loc când liderul remunerează sau laudă aderenţii în baza performanţei înalte ale acestora.

Prin acest mecanism, liderul îşi atrage susţinătorii de care are nevoie pentru a-şi îndeplini obictivele organizaţionale şi personale, în timp ce susţinătorii săi beneficiază de o gamă diversă de stimulente.

Elemetele specifice funcţionării acestui leadership constau în:

- stabilirea obiectivelor;

- obţinerea rezultatelor;

- acordarea recompenselor;

- intervenţia liderilor pentru corectarea anumitor deviaţii de la obiectivele stabilite;

Leadership-ul tranzacţional pune mai mult accent pe “schimburile” dintre şefi şi subordonaţi, în care aceştia sunt recompensaţi pentru atingerea anumitor criterii de performantă. Leadership-ul tranzacţional este mai des întâlnit în practică, datorită modului în care accentuează pe diferite target-uri şi obiective. Într-un leadership tranzactional, nu se asteaptă neapărat ca subordonaţii să gândească inovativ, aceştia focusându-se mai mult pe motivaţia extrinsecă a job-ului.