Leadership Militar

1. Aspecte conceptuale despre leadership

Unii specialisti din domeniu considera ca manager si lider sunt termeni sinonimi si ii folosesc in mod alternativ. Insa, leadershipul si managementul reprezinta de fapt dimensiuni distincte ale activitatii persoanelor din conducere.

Leadershipul reprezinta capacitatea de a determina oamenii sa actioneze. Leadershipul se afla in relatie directa cu capacitatea de a influenta comportamentul oamenilor.

Managerul, in schimb, este individul care asigura atingerea obiectivelor organizationale prin planificare, organizare si orientarea muncii catre finalitate.

Prin urmare, o persoana poate fi un manager eficient fara a avea capacitatile unui lider. In ultimul deceniu, se acorda o tot mai mare atentie orientarii managerilor spre obtinerea de rezultate mai bune in leadership.

Liderii:

- sunt capabili sa ii orienteze pe oameni, creand o viziune pe care o comunica acestora;

- inspira incredere si au incredere in ei insisi;

- au suficienta experienta pentru a privi greselile drept o alta distragere de la drumul catre succes;

- ii fac pe oamenii sa se simta mai puternici in preajma lor. Oamenii se simt mai competenti si mai increzatori in ei insisi, gasind astfel munca mai interesanta si mai provocatoare.

Leadershipul reprezinta un proces de influenta sociala exercitata de un individ asupra discipolilor sai, in vederea atingerii unor obiective comune.

Liderii adevarati sunt cei care imprima cultura, care sunt arhitectii sociali ai acestor organizatii si care creeaza si mentin valori. Liderii sunt oameni care fac lucrurile care trebuie; managerii sunt oameni care fac lucrurile cum trebuie. Ambele roluri sunt esentiale, dar profund diferite.

,,A sti sa faci bine o treaba este implinirea muncii.

A arata altora cum sa faca o treaba este implinirea profesorului.

A te asigura ca munca este facuta bine de altii este implinirea managerului.

A-i inspira pe altii sa faca o treaba mai buna este implinirea liderului."

(John C. Maxwell)

2. Aspecte tematice si metodologice privind diferentierea ,,artei de a conduce" in contextul capacitatii de a conduce. Carisma liderului

De-a lungul timpului, au fost enuntate o serie de teorii pentru a explica modul in care ia nastere leadershipul, punandu-se problema daca liderii au calitati innascute sau devenirea lor este influentata de un factor situational. Astfel, unii specialisti considera ca leadershipul este rezultatul carismei, in timp ce altii sustin ca leadershipul reprezinta suma comportamentelor care pot fi deprinse/invatate.

Abordari principale in studiul leadership-ului (C.G. Browne si T.S. Coltor):

1. Teoria omului mare - bazata pe presupozitia conform careia unii oameni s-au nascut pentru a conduce sau ca liderii apar in anumite momente istorice prielnice, atunci cand evenimentele fac posibila plasarea lor in pozitii de conducere. De aici, ia nastere urmatoarea intrebare: istoria creeaza lideri sau liderii creeaza istoria?;

2. Abordarea situationala - considera ca cerintele situatiei determina cine va conduce. Unind cele doua abordari, reiese ca liderul este acea persoana inzestrata cu atribute care ii permit sa profite de aparitia unei anumite situatii;

3. Abordarea liderului carismatic - este asemanatoare teoriei omului mare, bazandu-se pe ideea ca anumiti oameni sunt inzestrati cu unele atribute deosebite - chiar selectate de interventia Divinitatii - astfel incat ceilalti ii urmeaza. In perioada moderna, conceptul de carisma este legat mai mult de atributele de personalitate, precum: farmec, clarviziune, entuziasm, energie si inteligenta si mai putin de gratia divina;

4. Abordarea comportamentala a fost des folosita in cercetarea leadership-ului, pornind de la incercarea de a observa: ce fac liderii eficienti; ce functii indeplinesc ei pentru a asigura atingerea obiectivelor; cum ii motiveaza pe ceilalti.

Directiile de cercetare a stilului de conducere sunt explicitate in plan teoretic, metodologic si practic prin:

o tipologiile (clasificarile) stilurilor de conducere;

o modalitati de diagnoza si autodiagnoza a stilurilor de conducere;

o factori care influenteaza si faciliteaza cristalizarea unor stiluri de conducere;

o efectele practicarii diferitelor stiluri de conducere.