Leadership

1. Conceptul de leadership

Leadershipul apare ori de cate ori un grup de oameni isi unesc si armonizeaza eforturile in vederea realizarii unui obiectiv comun. Intrucat in orice întreprindere exista o organizare formala si o organizare informala, care deseori difera sensibil, leaderii informali pot sa nu se identifice cu managerii, adica persoanele cu functii de conducere in ierarhia intreprinderii. In aceste conditii este evident faptul ca un bun manager va fi intotdeauna si un bun lider, dar un bun lider nu este intotdeauna un manager.

In aceasta privinta, K. Davis precizeaza sugestiv: „Leadershipul este o parte a managementului, este abilitatea de a convinge pe altii sa caute in mod entuziast atingerea unor obiective definite. Este factorul uman care asigura coerenta unui grup si il motiveaza pentru atingerea unor scopuri. Activitati de management ca: planificarea, organizarea si luarea deciziilor sunt „coconi” inactivi pana ce leaderul declanseaza puterea motivatiei in oameni si ii ghideaza spre anumite scopuri.”

Leadershipul poate fi definit ca abilitatea unei persoane de a exercita un tip de influenta prin intermediul comunicarii asupra altor persoane, orientandu-le spre indeplinirea anumitor obiective.

Exercitarea influentei asupra altor persoane reprezinta esenta leadershipului. Leadershipul formal, care se refera la managerii dintr-o organizatie, reprezinta dreptul formal sau legitim al acestora de a influenta alte persoane in virtutea pozitiei lor ierarhice in cadrul organizatiei. Leadershipul informal nu reprezinta un drept oficial de a-i influenta pe altii, ci rezida in calitatile intrinseci ale unei persoane de a exercita o influenta in cadrul unui grup informal.

Influenta asupra altora se poate exercita pe o gama larga de cai, care se extind de la cea amiabila la cea coercitiva. Astfel, D.Kipnis, S.Schmith, C.S.Smith si I.Wilkinson considera ca pot fi identificate urmatoarele tipuri de strategii de influentare a oamenilor:

• Ratiunea- folosirea situatiilor, evenimentelor, proceselor si a datelor si informatiilor ce le reflecta pentru dezvoltarea argumentelor logice.

• Prietenia- cautarea sprijinului, folosirea magulirii, crearea bunavointei.

• Coalizarea- mobilizarea altora in cadrul organizatiei.

• Caderea la invoiala- negocierea pe baza folosirii recompenselor.

• Agresivitatea- folosirea abordarii directe si in forta.

• Autoritatea superioara- castigarea sprijinului autoritatilor superioare ale ierarhiei pentru sporirea „greutatii” cererilor.

• Sanctionarea.

Studiul efectuat de autorii citati asupra unui numar reprezentativ de anageri a evidentiat faptul ca cele mai uilizate strategii sunt cele bazate pe ratiune si agresivitate, iar cel mai putin folosite se refera la utilizarea autoritatii superioare si la sanctionare. Totodata, studiul a relevat preocuparea constanta a managerilor de a exercita o influenta cat mai puternica asupra subordonatilor lor, constiinta faptului ca ei nu se pot limitata la strategia traditionala de exercitare a puterii in cadrul organizatiei exclusiv pe baza pozitiei ierarhice detinute.

Ca unul dintre subiectele cele mai studiate in management, leadershipul constituie astazi terenul afirmarii a numeroase idei, o buna parte dintre acestea contradictorii si controversate, stare de fapt determinata de unghiurile variate de abordare a problematicii sale, care au condus la conturarea a trei directii majore de cercetare.

1.1 Importanta leadership-ului in cadrul oraganizatiilor

Leadership-ul este considerat a fi unul dintre cele mai importante elemente care contribuie

la succesul sau la insuccesul organizaţiilor şi deci la dezvoltarea organizaţională. Atunci când

organizaţiile din sectorul public sau privat suferă un dezastru, din punct de vedere economic,

politic sau administrativ, cea mai frecventă explicaţie invocată se referă la lipsa leadership-ului. În domeniul public, un astfel de dezastru se materializează în servicii de proastă calitate pentru

cetăţeni.

Multe dintre activităţile organizaţiilor şi instituţiilor care operează în domeniul public se

referă la realizarea unor programe sau la îndeplinirea unor obiective. Aceste activităţi strategice

sunt în responsabilitatea conducerii acestor organizaţii: Astfel, se poate spune că, de multe ori,

leadership-ul este cel mai important factor atunci când se analizează succesul sau insuccesul unui

program .

Leadership-ul este, de asemenea, foarte important atunci când vorbim de relaţiile existente

între membrii organizaţiei şi de motivarea personalului în cadrul organizaţiilor şi instituţiilor

publice. Având în vedere faptul că angajaţii unei organizaţii/instituţii publice sunt, în general, stimulaţi mai slab, din punct de vedere material; cadrele de conducere (liderii formali) trebuie să compenseze această lipsă şi să stimuleze angajaţii pentru atingerea obiectivelor organizaţionale.