Inspectoratul pentru situații de urgență

1.1 Scurt istoric

Documente din secolul al XIX-lea mentioneaza folosirea Turnului Chindiei din Targoviste ca foisor, turn de veghe si paza;

La 24 martie 1855, carmuitorii judetului au hotarat printr-un jurnal, construirea in jurul Turnului Chindiei a unor incaperi pentru Comanda Focului;

Regulamentul Organic a favorizat institutionalizarea unor forme organizate de combatere a incendiilor in orasele de provincie, indeosebi in capitalele de judete unde, in deceniul al IV-lea, mai ales, luau fiinta servicii publice de stingere a incendiilor, denumite "comenzi de foc";

Lipsa unui serviciu eficient de stingere a incendiilor a lasat orasul Targoviste, in nenumarate randuri, prada flacarilor. Ultimul incendiu de proportii se inregistrase in 1829, in urma acestuia fiind mistuite de flacari pravaliile din Targul de Afara;

Incepand cu anul 1848 se mareste efectivul Comenzii de Foc, adaugandu-se un tulumbagiu si 4 pompieri. Inainte de aceasta hotarare in acest serviciu lucrau 2 sacagii, care aveau in dotare 2 sacale;

In 1847 este luata o masura, in special pentru "Targul din Launtru", de a matura cosurile atat ale caselor cat si ale pravaliilor o data pe saptamana;

In 1872 a fost elaborat un regulament asupra comenzilor de pompieri urbani. Potrivit acestuia, pompierii targovisteni treceau sub autoritatea Diviziei teritoriale, in ceea ce priveste instructia militara si dotarea cu armament. Judetul Dambovita era cuprins in Divizia 2 teritorial administrativa (din 4) cu resedinta la Bucuresti si din care mai faceau parte judetele: Teleorman, Vlasca, Ialomita, Ilfov, Muscel, Prahova si Buzau;

Legea din 12 martie 1874 punea capat procesului de reorganizare, pe baze militare, a serviciului de pompieri in tara noastra, extinzand unitatile de pompieri in toate orasele mari, ea constituind actul de nastere al institutiei pompierilor militari. Articolul 37 al acestei legi specifica organizarea pompierilor din Bucuresti si Iasi, precum si ai resedintelor din judet ca trupe de artilerie. Ei depind direct de Ministerul de Razboi;

Prin decretul 1588/1874, se infiinteaza functia de "inspector al Corpului Pompierilor Militari", functie ce va disparea in 1883, prin incadrarea pompierilor in regimente de artilerie si va reaparea abia in 1912, insa incredintata comandantului Companiei de pompieri Bucuresti;

In anul 1879 se hotaraste gruparea sectiilor de pompieri in baterii in cadrul celor 4 divizii teritorial-militare in care era impartita tara;

1883, ministrul de razboi, C. Bratianu, propune integrarea bateriilor teritoriale de pompieri in organica regimentelor de artilerie, facand sa dispara astfel serviciul de pompieri;