Influența Culturii asupra Managementului

1.1 Conceptul de cultură

Cultura apare, de cele mai multe ori, sub forma unor straturi, care prezintă anumite particularităţi, unele uşor observabile, altele mai puţin vizibile sau chiar foarte greu detectabile. Primul dintre straturi (cel exterior)

include simbolurile şi produsele culturale explicite precum limba vorbită, alimentele, băuturile, arta, arhitectura, piaţa. Cel de-al doilea strat (cel de mijloc) este reprezentat de norme şi de valori. Normele statuează cum trebuie să se comporte componenţii unui sistem (unei societăţi) şi reflectă opinia grupului referitor la ceea ce este corect, respectiv incorect. Valorile arată, în schimb, cum doresc să se comporte componenţii sistemului (societăţii) şi influenţează comunicarea, fiind dependente de idealurile grupului. Cel de-al treilea strat (cel interior) cuprinde concepţiile de bază despre viaţă, despre existenţă.

1.1.1 Definirea conceptului de cultură

UNESCO (Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură) defineşte cultura ca reprezentând, în sensul cel mai larg, ansamblul trăsăturilor distinctive, spirituale şi materiale, intelectuale şi afective, ce caracterizează o societate sau un grup social. Ea înglobează artele şi

literatura de orice fel, modul de viaţă, drepturile fundamentale ale fiinţei umane, sistemul de valori, tradiţiile şi credinţele. Cultura îi asigură omului capacitatea de reflecţie asupra sinelui. Ea este cea care ne transformă în fiinţe umane raţionale, critice şi angajate etic. Prin intermediul culturii distingem valoarea de non-valoare şi efectuăm alegeri în mod conştient. Prin intermediul culturii fiinţa umană se exprimă, are conştiinţa propriei evoluţii, se recunoaşte ca un proiect încă nedefinitivat, aflat deci în lucru, pune sub semnul îndoielii propriile realizări, caută fără încetare noi

semnificaţii şi creează opere care o transcend. Cultura, ca ansamblu al valorilor şi creaţiilor unei societăţi sau unui grup social şi ca expresie a existenţei respectivei societăţi sau respectivului grup social, este esenţială pentru aceasta/acesta şi nu poate fi redusă la un simplu mijloc sau

instrument ori accesoriu al activităţii sociale. Diversitatea culturală a popoarelor, societăţilor, grupurilor sociale trebuie astfel considerată un factor de echilibru şi nu de divizare, deosebire sau dezbinare.

E. Schein defineşte cultura drept modalitatea prin care un grup de persoane (o organizaţie, o naţiune) rezolvă problemele cu care se confruntă în mod obişnuit sau în situaţii limită (30).

G. Hofstede consideră cultura drept o programare colectivă a gândirii, care ne face să acceptăm anumite norme şi valori împreună cu membrii unui grup (organizaţie, naţiune) şi să nu acceptăm alte norme şi valori împreunăcu membrii altui grup (organizaţie, naţiune). El consideră că există trei niveluri de programare mentală: individual, de grup şi universal. Nivelul universal influenţează umanitatea în ansamblu şi se referă la funcţionarea la nivel fiziologic şi biologic a organismului uman. Nivelul colectiv se referă la membrii unui grup social sau economic care se deosebeşte fundamental de alte grupuri sociale sau economice. Cultura umană se situează, în fond, la acest nivel şi se referă la limba vorbită, la respectul predecesorilor, la tradiţii şi obiceiuri, la modul concret în care se comportă membrii unui grup. Nivelul individual reprezintă partea unică, strict personală a programării mentale, ceea ce explică pe deplin comportamentul total diferit pe care îl pot avea două persoane, din chiar acelaşi grup, faţă de un anumit stimul extern (12).

I. Dobrinescu defineşte cultura ca reprezentând acea dominantă a spiritului care îşi lasă amprenta asupra generaţiilor următoare prin ceea ce indivizii, ca membri ai unui grup, realizează. Ca urmare, cultura este rezultatul unei sume de valori mereu adăugate unei culturi primare, deja existente. Atunci când, însă, se petrece ceva nou în cadrul grupului sau se realizează ceva nou de către un membru al grupului, indiferent că se intervine asupra naturii sau asupra unor fenomene ale acesteia, sau dacă se realizează un obiectiv cu caracter social, ceea ce poate genera o

modalitate de trăire mai intensă a individului sau a grupului din care acesta face parte, ne aflăm în câmpul creator al omului, deci în zona culturii.

C. Geertz consideră cultura ca reprezentând un sistem complex de concepţii moştenite istoric, exprimate sub forma unor simboluri, prin care membrii grupului comunică, perpetuează, transmit şi dezvoltă propriile cunoştinţe şi atitudini faţă de viaţă (10).

J. Child şi A. Kieser consideră cultura ca o structură de gândire, asociată modalităţilor de acţiune răspândite pe scară largă în cadrul grupului, organizaţiei sau naţiunii.

J. Collins arată că prin cultură se defineşte o stare a dezvoltării intelectuale a populaţiei. Cultura economică reprezintă o stare a dezvoltării economice, incluzând atitudinile, valorile, normele pe care se fundamentează activităţile economice şi care pot fi utile în modelarea comportamentului unei organizaţiei şi a membrilor acesteia într-o anumită ţară (6).

D. Allen, E Miller şi R. Nath înţeleg prin cultură un determinant al comportamentului, deci un instrument esenţial pentru înţelegerea proceselor de management derulate în cadrul organizaţiilor.

W. Whitely şi G. England înţeleg prin cultură cunoştinţele, credinţele, arta, legislaţia, normele, obiceiurile şi alte caracteristici ale unui grup, care, în ansamblu, îl disting de alte grupuri.

G. Murdock defineşte cultura utilizând o listă cu circa 70 de trăsături culturale universale, deci comune tuturor culturilor. Dintre acestea, după o selecţie atentă şi după o grupare riguroasă, le reţinem pe următoarele: vârsta, sportul, îngrijirea corpului, împodobirea capului, vestimentaţia,

calendarul, timpul, educaţia, curăţenia corporală şi spirituală, artele, mitologia, divinitatea, interpretarea viselor, munca şi diviziunea socială a acesteia, comportamentul, etica, morala, guvernarea, ospitalitatea, convieţuirea, locuirea, tradiţiile moştenite, comunitatea, cosmogonia,

familia, petrecerea timpului liber, folclorul, interdicţiile de natură socială, morală sau alimentară, jocul, sărbătorile, cadourile, alimentaţia, masa, îngrijirea sănătăţii, legislaţia, regretul pentru cineva sau ceva pierdut, rudenia, limba, superstiţiile, naşterea, botezul, căsătoria, moartea, vremea

şi fenomenele meteorologice, numele, sexul, statutul social, concepţiile despre suflet şi trup, politica, uzanţele sociale şi organizaţionale, proprietatea, supranaturalul, ritualurile religioase, vizitarea, meşteşugurile, uneltele (13).