Guvernul și Ordonanțele Acestuia - Un Răspuns la Ineficiența Parlamentului

Guvernul este organul executiv rezultat din alegerile generale.

Compoziţia sa - de la premier la miniştri - exprimă victoria electorală a unuia dintre cele două partide politice principale. Aceasta face ca din punct de vedere politic guvernele britanice să fie foarte stabile, iar din punct de vedere al legitimităţii lor, să nu fie contestate decât de adversarii politici şi nu de marea majoritate a populaţiei. Desigur, aceasta nu înseamnă că obiective guvernamentale nepopulare sunt agreate de populaţie.

Partidul care a câştigat alegerile generale va ocupa majoritatea locurilor în Camera Comunelor şi va deţine, astfel, majoritatea parlamentară. Dispunând de această majoritate, guvernul va avea asigurată aprobarea programului său de guvernare şi a proiectelor de lege pe care le va propune parlamentului.

Guvernul propriu-zis este constituit dintr-un mare număr de membri, dintre care unii sunt titulari de departamente, iar alţii (circa 40-50) au un rol de cvasi-supleanţi („miniştri juniori"). Primul-ministru îşi formează un cabinet restrâns constituit din şefii celor mai importante departamente ministeriale. Acest orga¬nism stabileşte sau decide cele mai importante măsuri guvernamentale. Pe lângă titularii de departamente, „miniştrii-juniori" ocupă funcţii ce pot fi asimilate cu cele ale secretarilor de stat din nomenclatura funcţionarilor publici cu rang superior din ministerele altor ţări. în general, din rândul lor se recrutează miniştrii titulari.

Primul-ministru are o poziţie dominanta atât în cadrul guvernului, cât şi în ge¬neral în viaţa politică a ţârii, în realitate, întreaga putere este concentrata în mâinile sale.

O instituţie originală este aşa numitul „shadow cabinet" (cabinetul din umbră). Acest guvern este format dintr-un anumit număr de deputaţi ai opoziţiei parlamen¬tare desemnat de aceasta şi conduşi de liderul ei. Menirea organismului respectiv este de a „deveni" un guvern potenţial pentru o eventuală alternativă la putere.1

Atribuţiile Guvernului:

a) atribuţii executive. Guvernul hotărăşte asupra liniei generale de dezvoltare a ţării acţionând pe două direcţii: „convingerea" parlamentului să adopte/aprobe o anumită măsură iniţiativă de guvern; după adoptarea măsurii propuse, să acţio¬neze cu întreaga sa autoritate pentru executarea măsurii respective.

b) atribuţii în procesul legislativ. Aproximativ 90% din numărul legilor votate de parlament sunt iniţiate de guvern. Datorită majorităţii parlamentare disciplinate şi strâns legată de partidul de guvernământ, guvernul reuşeşte să-şi transpună pro¬gramul guvernamental în legi.

c) atribuţii cu caracter financiar Deşi bugetul este votat de parlament, acesta nu face altceva decât să voteze proiectul ce i se transmite de Guvern.

Noţiunea de ordonanţă guvernamentală

Ordonanţa guvernamentală este un act administrativ normativ, emis de Guvern în condiţiile stabilite de Constituţie, şi având forţa juridică a legii.

Actul normativ denumit ordonanţă guvernamentală a fost introdus prin Constituţia din 1991, dar există premise în istoria constituţională a României. Legile fundamentale ale României din 1866 si 1923 nu au prevăzut posibilitatea Guvernului de a emite acte cu forţa legii, dar pe cale cutumiară a fost considerat că acest lucru este acceptabil. Starea de fapt creată a fost analizată de Paul Negulescu: La noi s-a făcut un abuz considerabil de decrete-legi; unele dintre ele nu aveau nici o legătură cu ordinea publică; nu cuprindeau un caracter de urgenţă, cuprindeau dispoziţii privitoare la interese private.