Grupurile de Munca

Cuprins referat Cum descarc?

Introducere 2
1. Elemente teoretice 3
1.1. Conceptul de grup 3
1.2. Evolutia grupului 5 
2. Tipologa grupurilor de munca 7
3. Eficacitatea grupului 11
4. Functionarea grupului 14
5. Munca in echipa 16
5.1. Tipuri de echipe 16
5.2. Eficacitatea echipei 17
Bibliografie 18

Extras din referat Cum descarc?

Introducere
Dintre doua intreprinderi care detin un potential profesional egal, cea mai performanta este aceea care utilizeaza cel mai bine potentialul tuturor salariatilor sai. Aceasta diferenta deriva din mai multe orientari ale intreprinderii in ceea ce priveste:
o organizarea ansamblului activitatilor sale in echipa;
o importanta acordata dezvoltarii continue a personalului;
o nivelul si calitatea comunicarii, respectiv mentinerea contactului salariailor cu realitatea interna si cea externa a intreprinderii.
Activitatea in echipa favorizeaza efectele dinamice care intretin vie mobilizarea, dezvoltarea continua, stimuleaza calitatile individuale favorabile cooperarii si interdependentei, iar comunicarea activa este benefica in ceea ce priveste focalizarea fiecaruia pe obiectiv si intarirea coeziunii in cadrul intreprinderii.
Existenta si functionarea corecta a grupurilor de munca sunt stimulatare atat din punctul de vedere al eficacitatii, cat si din punctul de vedere al angajamentului membrilor lor.
1. Elemente teoretice
Dezvoltare managementului si a suportului sau metodologic, precum si multiplicarea tehnicilor de gestiune au antrenat intensifiacarea muncii in grup in multe forme, cum ar fi: sedintele, comitetele, comisiile, cercurile de calitate, echipele de munca, grupurile-pilot, grupurile de studiu, grupurile de formare, etc.
Viata profesionala se desfasoara printr-o multitudine de grupuri de indivizi intre care exista legaturi de cooperare, de infruntare si de mediere. Atingerea oiectivelor strategice ale intreprinderii depinde de sistemul de relatii interprofesionale oficiale sau neoficiale, care apar si se dezvolta in interior prin intermediul grupurilor de munca.
1.1. Conceptul de grup
Oamenii apartin mai multor grupuri, care pot fi echipe de sport, coruri, comitete de parinti, asociatii diverse, etc. Din acest punct de vedere, grupul poate fi definit ca un tot format din doi sau mai multi indivizi care intretin legaturi personale si semnificative de o maniera continua. Cercetatorul Edgar Schein a oferit o definitie mai completa a grupului, considerandu-l "un ansamblu format dintr-un numar oarecare de persoane care interactioneaza, au psihologic cunostinta unele despre altele si se considera un grup".
Prin urmare, un grup exista din momentul in care doi sau mai multi indivizi realizeaza mai bine impreuna, decat separat, ceea ce doresc sau ceea ce trebuie sa faca. Gruparea exprima intentia de crestere reciproca si, pe aceasta cale, indivizii pot sa realizeze mai mult. Forta colectiva a grupului se poate dovedi benefica sau poate ameninta indivizii din interiorul sau din afara acestuia. Grupul poate sa protejeze, dar poate sa si constranga.
O definitie mai recenta si mai completaconsidera grupul " o unitate sociala compusa dintr-un anumit numar de indivizi, care intretin legaturi in ceea ce priveste rolul si statutul lor. Acesti indivizi impartasesc un ansamblu de valori si de norme care le inspira comportamentul in tot ceea ce tine de viata grupului".
Aceasta definitie evidentiaza mai multe conditii care restrang sfera grupurilor de munca din viata profesionala. Astfel:
o membrii grupurilor terbuie sa fie reuniti printr-un ansamblu de motivatii comune; urmarirea unor scopuri identice initiaza si favorizeaza schimburile interpersonale;
o structurarea rolurilor si a statutelor se opereaza in sensul unei diferentieri;
o membrii se supun implicit sau explicit unui ansamblu de norme ce consacra impartasirea valorilor si al modelelor de interactiune;
o apartenenta la un anumit grup induce atitudini si comportamente specifice indivizilor care il compun.
Grupul reprezinta un mod de organizare specific, care isi stabileste reguli si ritualuri si are caracteistici proprii. In functie de functionalitatea, de obiectivele si de eficeinta sa, grupul poate deveni o adevarata echipa.
O analiza preliminara a grupurilor de munca evidentiaza multitudinea lor si legaturile multiple in cadrul unei organizatii sau in exteriorul acesteia. Abordarea sistemica ofera o viziune de ansamblu asupra conceptului de grup si clarifica modul lor de functionare. Intr-o astfel de viziune, grupul este considerat un subsitem social, parte componenta a unui ansamblu mai vast, care este organizatia, la randul ei inclusa in alte ansambluri organizate.
Faptul ca indivizii apartin simultan mai multor grupuri conditioneaza dinamica unui grup, care constituie un sistem deschis. Acest sistem influenteaza celelalte sisteme si suporta, la randul sau, modificari din partea acestora. Deschis mediului, grupul devine permeabil si capabil sa se adapteze unor situatii multiple, altfel, poate sa piara.
Intocmai unui organism uman, grupul este un ansamblu coordonat prin proceduri sau moduri operationale, in urma carora reuseste sa integreze datele initiale contingente si sa le transforme in rezultate corespunzatoare obiectivelor urmarite. Variabilele de intrare sunt prelucrate in cadrul structurii prin intermediul activitatilor sustinute de grup, cu scopul de a obtine iesirile dorite. Prin fenomenul de retroactiune, aceste rezultate modifica structura, modul de desfasurare a proceselor (activitatilor) si chiar alegerea datelor initiale. Sistemul grup functioneaza prin intermediul unui ansamblu de interactiuni.
Echilibrul sistemului se asigura constant dupa principiul autoreglarii, astfel ca orice scimbare intr-o anumita parte reclama modificari in alta parte. Adaptarea sistemului-grup la situatiile externe cu care se confrunta se realizeaza, de asemenea, prin intermediul unor proceduri de reglare.
Elementele care alcatuiesc si conditioneaza existenta gupului-sistem social indeplinesc roluri diferite si evolueaza intr-un tesut de relatii. Astfel, factorii personali si cei situationali influenteaza maniera in care se structureaza si progreseaza grupurile. Structura grupului reflecta maniera in care membrii care il alcauiesc se organizeaza pentru a-si indeplini sarcinile care le revin si ofera informatii despre caracteristicile sistemului respectiv. Procesele de grup nu sunt altceva decat tehnologii, mai precis modalitati de actiune adoptate si urmate de catre grupul respectiv. Cu cat factorii personali si cei situationali sunt mai favorizati, cu atat modalitatile de actiune alese vor fi mai moderne si mai eficiente.
Existenta grupurilor garanteaza obtinerea unor rezultate care pot sa se situeze pe o alta scala, destul de larga, de la foarte slabe la foarte bune. Pe termen scurt, rezultatele depind de structura si de modalitatile de actiune alese in cursul etapelor de dezvoltare ale grupului. Variabilele intermediare pot fi influentate direct prin cunostintele si actiunile managerului de grup, ceea ce nu este cazul cu variabilele initiale, respectiv factorii personali si situationali, care reprezinta cultura grupului in cauza. Pe temen lung, prin modificari culturale, pot fi intreprinse actiuni si asupra variabilelor initiale, care accentueaza fenomenul de sinergie.

Fisiere in arhiva (1):

 Grupurile de Munca.doc