Cuprins
- Tipologia riscurilor
- I.1 Riscul purI.2 Riscul speculative
- I.3 Riscuri privind piaţa
- I.4 Riscuri privind proprietateaI.5 Riscuri privind personalulStrategii de gestionare a riscului
- II.1 Asigurarea impotriva riscului
- II.1.1 Etapele procesului de asigurare
- II.1.2 Condiţii de asigurare
- II.2 Poliţa de asigurare
Extras din referat
INTRODUCERE
Ca definitie, riscul reprezinta “o stare cu un anumit grad de probabilitate de a se întâmpla". Daca se întâmpla, respectiva stare afecteaza afacerea pâna la nivelul maxim reprezentat de faliment.
Astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi omniprezent în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţieisunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare măsură necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecându-se de la estimări asupra viitorului.
Luarea unei decizii în baza unor estimări, prezumţii, aşteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză bună de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.
Generalmente, conceptul este folosit pentru a descrie situaţii sau evenimente cu
rezultate sau consecinţe incerte. În domenii precum statistica, managementul financiar şimanagementul investiţiilor, riscul, ca noţiune, face trimitere la posibilitatea şi probabilitatea unor variaţii ale rezultatelor faţă de valorile sau nivelurile estimate iniţial.
În alte situaţii, pe piaţa asigurărilor spre exemplu, noţiunea de risc este asociată cu cea de pierdere.unii intreprinzatori Riscul fiind considerat ca având atribute cuantificabile, în timp ce incertitudinea nu, fiind asociată acelor situaţii sau evenimente despre care există informaţii insuficiente pentru a putea înţelege şi anticipa schimbările ce vor avea loc. Prin urmare, atunci când informaţiile necesare înţelegerii şi anticipării evoluţiilor, schimbărilor ce pot avea loc într-un anumit context sunt fie insuficiente, fie indisponibile, situaţia este catalogată ca fiind una incertă.
Gradul de incertitudine este dat de numărul factorilor care pot afecta cursul unei acţiuni şi de frecvenţa şi amplitudinea schimbărilor aferente lor Gradul ridicat de incertitudine induce operatorilor de pe piaţă un comportament de adaptare la modificările intervenite în mediul de afaceri sau, după caz, un comportament de influenţare a acestora. Incertitudinea a fost şi este utilizată pentru a descrie situaţii sau evenimente cărora nu le pot fi asociate probabilităţi privind o potenţială producere a lor.
Incertitudinile nu sunt asigurabile, dat fiind faptul că nu este posibil, din punct de vedere actuarial, să se stabilească nivelul primei necesare pentru a acoperi ceva ceea ce este calificat ca fiind incert şi indefinibil. Riscurile, prin urmare, tind să fie asigurabile.
Pornind de la această logică, riscul asumat poate fi cuantificat în maniera următoare:
Risk= p e_I ap/c
Unde pe_I-probabilitatea producerii evenimentului I
Ap/c -amplitudinea pierderii sau castigului in cazul producerii evenimentului I Există numeroase controverse în practică privind această distincţie, dat fiind faptul că cea mai mare parte a deciziilor în afaceri se iau fără a dispune de date statistice şi calcule matematice. Distincţia are, totuşi, o oarecare valoare conceptuală
Din cele expuse mai sus rezulta ca riscul este legat în exclusivitate de aspecte negative. Intr-o afacere riscul trebuie gestionat în mod eficient. De regula, exista 4 etape în abordarea riscurilor: identificarea riscurilor, analiza lor, asumarea si controlul acestora si, nu în ultimul rând, transferul riscurilor.
Daca primele doua etape sunt clare, fiind evidente si necesare identificarea si analiza riscurilor aferente afacerii, în etapa a treia se pune problema daca acceptam aceste riscuri, controlându-le si, bineînteles, asumându-ne consecintele ca acestea sa se produca, sau, potrivit etapei a patra, daca le transferam partial sau total catre o institutie specializata în protectia la acestea, cum ar fi societatile de asigurari-reasigurari.
Riscurile asociate afacerii rezida, printre altele, în concurenta neloiala, lipsa de onestitate în derularea contractelor, folosirea de instrumente false de plata, înselarea partenerilor de afaceri si, nu de putine ori, a asociatilor, frauda interna sau externa companiei, folosirea cu rea-credinta a finantarilor, management defectuos, conjuncturi potrivnice de piata, dezechilibre ale cursurilor valutare, deficiente ale pietei în amonte si aval si multe alte elemente de risc, unele chiar institutionale sau de forta majora, care afecteaza profitabilitatea si chiar existenta companiilor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Gestiunea Riscurilor in Afaceri.doc