Fundamentele Generale ale Managementului

A. Ce este managementul?

1. Managementul ca proces.

2. Managementul ca disciplina.

3. Managementul ca personal.

4. Managementul ca mijloc de a face carierã.

5. La ,,graniţa" dintre artã şi ştiinţã.

B. Functiile managementului.

1.Previziune.

2. Organizare.

3.Coordonare.

4. Antrenare.

5. Evaluare-control.

A. Ce este managementul?

De unde ar începe rãspunsul la aceastã întrebare?

Evident, de la o ,,radiografie" a mediului care ne înconjoarã.

Managementul ca proces

Urmãreşte atingerea unor obiective (scopuri) utilizând resurse: oameni, materiale, spaţii,

timp. Resursele sunt considerate inputuri (intrãri) în proces, iar obiectivele outputuri

(ieşiri), succesul unei bune conduceri (management) fiind dat de raportul dintre ieşiri şi

intrãri, care indicã productivitatea organizaţiei.

Dacã managementul poate fi sintetizat doar în aceste câteva cuvinte, ce-ar fi de spus

despre manageri?

a)Managerii sunt oameni care - folosindu-se de o serie de legi, principii, metode etc.,

în funcţie de abilitãţile personale - conduc procesul cãtre atingerea scopurile urmãrile.

Pe diferitele niveluri ierarhice ale unei organizaţii personalul este implicat, mai mult sau

mai puţin, în managementul procesului. Managerul este socotit ca fiind omul noilor

cerinţe de dezvoltare a societãţii, el executând o profesiune cu un grad ridicat de

cunoştinţe şi practici, a cãror însuşire cere un lung şi complex proces de formare şi

perfecţionare.

Managerul nu poate fi unilateral, sã cunoascã numai problemele tehnice sau economice,

sã se rezume numai la aspectele teoretice sau numai la latura practicã. Trãsãtura sa de

bazã trebuie sã fie capacitatea de corelare şi de integrare a tuturor acestor cunoştinţe.

,,Filozofia managerului" nu constã în cãutarea adevãrului absolut şi etern; decizia

managerului, deşi fundamentatã şi elaboratã, este aplicabilã într-un anumit loc şi la un

moment dat. Managerul este presat de timp, iar elaborarea unui model excesiv de riguros

şi modelarea excesiv de exactã a modelului necesitã timp. În consecinţã, managerul

opereazã cu modele simplificate şi soluţii optimale.

Managementul ca disciplinã

Este un domeniu al ştiinţei cu principii, concepte şi teorii proprii, iar scopul sãu major este

ca acestea sã fie învãţate şi înţelese pentru a fi aplicate cu succes.

Bazele teoretice ale managementului îşi propun sã dezvãluie legile, principiile, metodele,

tehnicile, procedeele şi regulile acţiunii eficiente. Arta conducãtorului înseamnã

priceperea de a transpune aceastã teorie în practicã.

Managementul ca personal

Se pune de multe ori întrebarea, de ce o firmã are un succes atât de mare, sau de ce a

dat faliment? Rãspunsul este aproape acelaşi: a avut sau nu un management bun.

Termenul face referire la oamenii care, în diferite colective, sunt responsabili de

coordonarea şi conducerea organizaţiei. Managerii sunt persoane individuale care conduc

un anumit nivel ierarhic al organizaţiei.

Managementul ca mijloc de a face carierã

Managementul, bine înţeles şi aplicat, aduce un profit substanţial organizaţiei; ca atare,

persoanele implicate în acest proces au posibilitatea sã-şi arate calitãţile şi sã urce

treptele ierarhice, chiar pânã în vârful piramidei.

Concluzionând, managementul poate fi privit ca ,,personalul" care dorind sã-şi facã o

,,carierã" în domeniu trebuie sã studieze ,,disciplina de învãţãmânt management" pentru

a o practica în ,,procesul de management". Este procesul ce presupune ca una sau mai

multe persoane sã coordoneze activitatea altor persoane, pentru a obţine rezultate, care

nu pot fi atinse de nici o persoanã care acţioneazã singurã.

La ,,graniţa" dintre artã şi ştiinţã

De fapt, ce este managementul? O artã sau o ştiinţã?

Fãrã a avea neapãrat valenţe hamletiene, aceastã îndoialã stã de multã vreme la

rãscrucea importantã a definiţiilor care s-au dat şi se dau managementului.

Mulţi ani managerii au considerat cã luarea unei decizii este purã artã, un talent

ce se dezvoltã pe bazã de experienţã. Aceastã interpretare a apãrut deoarece erau

utilizate diferite stiluri în abordarea proceselor manageriale, stiluri care invitau la

creativitate, dezvoltarea intuiţiei, valorificarea judecãţii şi experienţei, toate acestea

neglijând abordarea analiticã şi sistematicã.

Absolut, fãrã nici o exagerare, managementul poate fi pus lângã orice ,,artã" ,

privitã într-un sens mai larg (diagnozã medicalã, chirurgie), aflându-se într-o

permanentã strãdanie de a folosi şi aplica cunoştinţele solide ştiinţifice în contextul

decodificãrii realitãţii dupã o matrice de nevoi şi dorinţe, pe care el o modeleazã

continuu dupã chipul şi asemãnarea oamenilor.

Cele douã interpretãri ale managementului se aflã într-o perfectã complementaritate,

respingând exclusivismul de orice fel. În acest caz, paradoxal, arta poate sã devinã

,,productivã" atunci când se bazeazã pe o înţelegere corectã şi completã a ştinţelor

cu care se aflã în relaţie directã.

Arta managerialã se manifestã printr-o ,,ştiinţã" deosebitã de a utiliza şi valorifica

compromisul creator, ce produce adevãrate miracole în creşterea eficienţei şi eficacitãţii.

Un proiectant de avioane, de exemplu, trebuie sã facã întotdeauna un compromis între

greutate şi putere pe de o parte şi cost pe de altã parte. Abilitatea acceptãrii acestui

compromis de cãtre manager - ca factor de decizie - poate deveni o adevãratã ,,artã",

în mãsura în care, compromisul ales reuşeşte sã reducã la maximum eventualele

consecinţe negative ce ar izvorî din activitatea de concepţie.

Managementul este ştiinţã în mãsura acumulãrilor teoretice (legi, principii, metode etc.) şi

artã, în mãsura aplicãrii eficiente în practicã a acestor baze teoretice. Modelele aparţin

teoreticului (ştiinţei), dar formularea ipotezelor simplificatoare, adecvarea şi utilizarea

modelelor, ţin de practicã (arta managerului). Managementul este deci, în acelaşi timp,

atât ştiinţã cât şi artã

Ştiinţa se obţine din cãrţi, câteodatã într-o perioadã scurtã, dar arta se îmbogãţeşte

exersând permanent, uneori în ani.

Teoria managementului are un caracter general pentru a fi aplicatã în diferite domenii, dar

practica managementului este specificã unui anumit domeniu (management industrial,

agricol, financiar etc.).

De exemplu, managementul industrial este disciplina ştiinţificã cu caracter tehnico-

economic care integreazã bazele teoretice (legi, principii, norme, modele şi metode)

necesare proiectãrii, realizãrii, funcţionãrii şi dezvoltãrii sistemelor de producţie industrialã

în condiţii de eficienţã economicã.

Obiectul studiului este constituit, deci, de sistemul de producţie industrialã, respectiv

procesul de producţie industrialã, ale cãrui elemente sunt:

- forţa de muncã (salariaţii);

- obiectul muncii (materii prime şi materiale, combustibil, energie etc.);

- mijloace de muncã (maşini, instalaţii etc.).