1.1. Conceptul de management al resurselor umane
In Romania, acest concept de "management al resurselor umane" este relativ nou. El apare odata cu trecerea de la economia planificata la economia de piata, si inlocuieste treptat "conceptia traditionala de considerare a personalului", care a persistat in timpul regimului totalitar de origine marxista, timp de aproape patru decenii. Aceste doua conceptii difera foarte mult una de cealalta. Pentru a evidentia diferentele ce apar, ele sunt analizate in linii mari, folosindu-se elemente de caracterizare comune ambelor conceptii, astfel:
- in teoria traditionala a intreprinderii, notiunile folosite pentru a caracteriza personalul sunt forta de munca si, uneori, se foloseste conceptul de mana de lucru. Aceste notiuni au aparut ca urmare a faptului ca salariatii erau priviti prin prisma modului in care acestia executau, in mod disciplinat, anumite operatii prestabilite, puneau in miscare masini si dispozitive tehnologice sau indeplineau anumite activitati. Notiunea de forta de munca a fost folosita pentru a exprima "ansamblul" sau masa de oameni, niciodata "individul", cu personalitate, nevoi, comportament si viziune specifica nu intra in obiectivele conducatorilor. In conceptia traditionala exista doua categorii cu caracter discriminatoriu: munca productiva si munca neproductiva. In prima categorie sunt inclusi acei care sunt creatori de bunuri materiale. Aceasta categorie este considerata ca fiind privilegiata fata de cea de-a doua categorie formata din "personalul neproductiv" care presteaza o munca de esenta intelectuala. Salarizarea este in functie de munca depusa.
- potrivit conceptului de management al resurselor umane, notiunea folosita pentru caracterizarea personalului este de resurse umane. In atentia conducerii intra fiecare salariat al intreprinderii ca individualitate distincta. Managerul trebuie sa se implice in fiecare actiune, sa discute personal cu angajatii si sa recompenseze rezultatele bune. In managementul resurselor umane, nu exista categorii de personal cu caracter discriminatoriu. Salarizarea este in functie de rezultatele obtinute.
1.2. Scurt istoric al testarii psihologice
Se pare ca primele testari ale abilitatilor mentale au avut loc in anii 2200 I.C. cind chinezii le-au folosit pentru a selecta indivizi talentati ca servitori la curtea imparatului. Dar testarea abilitatilor nu a devenit subiect de studiu stiintific decit in secolul XIX, cind un savant englez - Sir Francisc Galton (1822-1911) a infiintat un laborator antropometric la Expozitia Internationala a Sanatatii de la Londra din 1884 ("antropometrie" inseamna masurarea omului). Mai mult de 9000 de vizitatori au platit pentru a le fi masurate diverse caracteristici, cum ar fi dimensiunile capului, forta musculara, acuitatea vizuala si viteza de reactie la sunete. Galton s-a inspirat din teoria evolutionista a varului sau, Charles Darwin. Conform acesteia, indivizii care sint cel mai bine adaptati din punct de vedere fizic la mediu sint mai favorizati a trai mai mult si a produce urmasi cu aceleasi caracteristici. Similar, Galton a facut asumptia ca oamenii cu abilitati fizice superioare, in special senzoriale si motorii, sint mai bine adaptati pentru supravietuire. El ii vedea ca fiind mai inteligenti decit cei cu abilitati medii sau inferioare.
Primul test formal de inteligenta - Scala Binet-Simon - a aparut in 1905. El s-a datorat unei legi franceze din 1881 ce impunea ca toti copiii sa mearga la scoala, chiar daca nu toti ar putea face fata unei curricule standard. Dar invatatorii au observat ca multi copii nu se pot adapta adecvat in clase normale. In 1904, ministrul invatamintului a apelat la un psiholog - Alfred Binet (1857-1911) pentru a creea un test capabil a identifica copiii ce necesita clase speciale cu un ritm de predare mai lent. Binet a colaborat cu un psihiatru - Theodore Simon (1873-1961) in vederea realizarii acestui test. Ei au inceput prin a administra copiilor de toate virstele din scoala elementara mai multe intrebari legate de limbaj, rationament si aritmetica. Multi dintre itemi au fost elaborati de alti psihologi eminenti - precum Herman Ebbinghaus si Hugo Munsterberg. Binet si Simon au eliminat apoi intrebarile la care copiii de orice virsta raspundeau la fel. Au fost retinute intrebarile la care mai multi copii raspundeau la fel la aceeasi virsta, si acestea au devenit Scala Binet-Simon. Ea a fost revizuita in 1908 si 1911.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
