Funcțiile Managementului

Managementul unei unitati economice graviteaza in jurul unor activitati pe care trebuie sa le infaptuiasca si care, de fapt, se sintetizeaza in functiile (atributele) sale. Formarea acestor functii tine de inceputurile stiintei managementului si apartine lui Henri Fayol. El a delimitat cinci functii al managementului - previziune, organizare, comanda, coordonare si control - care prin continutul lor, in general, isi pastreaza si azi valabilitatea.

Modificarile care au intervenit in actiunea factorilor endogeni si exogeni, fiecarei unitati economice, au determinat mutatii important in modul de manifestare a unor componente ale functiilor managementului, dar fara sa se schimbe in totalitate sensul acestora. In acest context putem aminti faptul ca manifestarea functiei de comanda se concretizeaza in activitatea de antrenare si motivarea actiunilor intreprinse in procesul de management, dar nu se poate afirma ca elementele de "comanda" au disparut in totalitatea lor.

Modificari semnificative s-au produs si in modul de manifestare a componentelor functiei comerciale in sensul ca in momentul de fata componenta care cuprinde activitatile de marketing, au un rol special. Sub aceasta forma se pot formula aprecieri pentru fiecare functie a managementului. Abordarile din tara noastra, desi cunosc anumite deosebiri, totusi, cele mai multe dintre parerile formulate converg catre urmatoarele functii: previziune, organizare, coordonare, antrenare-motivare, control-evaluare.

In literatura de specialitate functiile managementului sunt definite ca eforturi de gandire si actiune rationala, specifice activitatii de management, care declanseaza un ciclu logic de desfasurare a evenimentelor viitoare.

1. Functia de previziune

Aceasta functie are in vedere stabilirea evolutiei viitoare a organizatiei sub incidenta a doua determinari importante:

- ce urmeaza sa se realizeze in viitor

- care sunt resursele necesare pentru a se realiza ceea ce s-a propus.

Fiind un ansamblu de activitati prin care se stabilesc obiectivele viitoare ale organizatiei si sunt apreciate resursele necesare realizarii obiectivelor, exercitarea functiei de previziune presupune o analiza atenta, atit a resurselor trecute, care s-au consumat, cit si a celor prezente care urmeaza sa fie asigurate. Prefigurarea directiei viitoare de dezvoltare a organizatiei se realizeaza de regula cu dificultate, ea fiind insa obligatorie. Exprimarea functiei de previziune se face in mai multe secvente a caror materializare si interconditionare fac posibila conceperea si apoi, aplicarea strategiei organizatiei. Aceste secvente sunt:

- Diagnoza, care cuprinde acel ansamblu de operatii prin care se stabileste situatia firmei la un moment dat. Bazata pe analiza informatiilor de descriere a fenomenelor si proceselor din firma, diagnoza asigura elementele necesare de sustinere a noilor obiective ce se stabilesc.

- Prognoza, care reprezinta studierea si stabilirea tendintelor viitoare de evolutie a proceselor si fenomenelor dintr-o organizatie. Prognozele se fac pentru perioade cuprinse intre 10 si 15 ani si au in vedere, fie activitatea de ansamblu a firmei, fie componentele importante a acesteia. In functie de obiectivele stabilite se elaboreaza deciziile strategice ale organizatiei.

- Planificarea care consta in stabilirea in timp si spatiu a coordonatelor de dezvoltare a firmei. Ca principal instrument al acestei etape de exercitare a functiei de previziune, planul stabileste pe linga obiectivele precise ce urmeaza a fi atinse si directiile de actiune concreta pentru perioada de plan. Realizat pentru perioade cuprinse intre 1 an si 5 ani, planul vizeaza folosirea eficienta a rezultatelor firmei in conditiile coordonarii si corelarii diverselor activitati din organizatie.