CUPRINS Cap.I. Functiile managementului 1.1. Concept 1.2. Functia de coordonare 1.2.1 Comunicarea 1.2.2 Bariere comunicationale si caile depasirii acestora
Cap.I Functiile managementului 1.1. Concept Esenta procesului de conducere o reprezinta functiile (atributele) conducerii. Prin functiile conducerii intelegem activitati specializate, relative omogene, complementare sau, convergente care indeplinesc un rol specific in ansamblul procesului de conducere. Cunoasterea functiilor in mod aprofundat constitue o premiza majora pentru descifrarea continutului stiintei conducerii si a conducerii stiintifice, pentru insusirea si utilizarea eficienta a sistemelor, metodelor, tehnicilor, procedurilor si modalitatilor moderne de conducere. Pentru prima oara, procesele de conducere au fost identificate de Henri Fayol care a definit cinci functii principale: -Previziunea -Organizarea -Comanda -Coordonarea -Controlul Cele cinci functii ale conducerii, recunoscute de numerosi specialisti, pot fi definite printr-o serie de elemente comune astfel: - activitatile caracteristice fiecarei functii sunt specifice in ansamblul lor numai cadrelor de conducere; de altfel, tocmai acest aspect le diferentiaza de cadrele de executie. Trebuie sa subliniem, in legatura cu acest aspect, faptul ca in munca oricarui conducator exista si elemente de executie. Deosebirea fundamentala intre aspectele de conducere existente in munca celor doua categorii se refera la faptul ca functiile se executa de catre cadrele de conducere, la scara intregii societati comerciale sau a unui compartiment, in timp ce ele privesc, in cel de-al doilea caz, numai activitatea proprie executantului. - functiile de conducere se realizeaza in absolut toate tipurile de intreprinderi (societatea comerciala, regii autonome etc.) indiferent de domeniul in care activeaza (industrie, agricultura, comert etc.) sau de dimensiunile acestora. Ele se regasesc la toate nivelele ierarhice dintr-o intreprindere. Continutul si forma de manifestare a functiilor conducerii difera in functie de nivelul ierarhic la care se manifesta. - functiile conducerii au ponderi diferite pe scara ierarhiei in sensul ca, la nivelul ei superior, se realizeaza, in principal, functiile de coordonare, antrenare si evaluare-control. 1.2. Functia de coordonare Coordonarea este functia managementului stiintific a carei importanta a sporit cosiderabil in etapa actuala, ca rezultat nemijlocit al cresterii dimensiunilor intreprinderilor si complexitatii activitatii economice. In esenta functia de coordonare are ca obiect sincronizarea actiunilor tuturor subdiviziunilor unei intreprinderi, precum si a salariatilor acesteia, in vederea realizarii obiectivelor stabilite. Rezulta astfel ca asigurarea eficientei functiei de coordonare este determinata nemijlocit de rationalitatea alcatuirii structurii organizatorice a organizatiei de stabilirea unor legaturi judicioase intre compartimentele acesteia, de repartizarea cat mai echilibrata a atributiilor in cadrul colectivului de conducere, dar si a colectivelor subordonatilor. Concluzionand, se poate considera ca realizarea functiei de coordonare este conditionata de existenta unui sistem judicios de comunicatii, atat pe verticala- intre diferite niveluri ierarhice de conducere si intre conducatori si subordonati, cat si pe orizontala- intre conducatorii si intre executantii aflati la aceleasi niveluri ierarhice, precum si in diagonala, intre cadre de conducere care se afla la diferite niveluri ierarhice, dar actioneaza in diferite activitati, iar elementul cel mai important al coordonarii este resursa umana. In general, coordonarea reprezinta un proces prin care un manager creeaza si mentine armonia intre activitatile, oamenii si compartimentele de munca pe care le are in subordine, in conditiile impulsurilor factorilor endogeni si exogeni, care determina schimbari semnificative, pentru a realiza obiectivele propuse in conditii de performante superioare. Functia de coordonare decurge din necesitatea de a face ca toate eforturile, toate activitatile care se desfasoara in diferite locuri si nivele ierarhice dintr-o unitate economica sa fie indreptate spre realizarea obiectivelor prestabilite. Exercitarea functiei de coordonare de catre un manager presupune din partea acestuia un efort de cunoastere privind: - structura personalului din subordine; - pozitia acestuia in organizarea unitatii; - sarcinile si atributiile fiecarui post existent in structura organizatorica. De asemenea, activitatea de coordonare se desfasoara in conditii normale numai daca fiecare subordonat isi cunoaste precis campul sau de actiune, domeniu in care isi exercita atributiile si responsabilitatile circumscrise postului pe care-l ocupa. Manifestarea functiei de coordonare nu poate fi conceputa fara existenta unui sistem de comunicatii adecvat, a unui ansamblu de legaturi informationale la scara intregii unitati economice si a fiecarui compartiment din cadrul acestuia. Importanta existentei unui sistem de comunicatii intr-o unitate economica, pentru exercitarea functiei de coordonare, rezulta din faptul ca, pe aceasta cale, managerul isi intelege mai bine colaboratorii si se face inteles de acestia. Exercitarea functiei de coordonareiintr-un climat favorabil de munca asigura managerului un plus de competenta in acest domeniu. In exercitarea functiei de coordonare, managerului i se cere sa respecte anumite cerinte cum ar fi: - echilibrarea sarcinilor intre subordonati; - asigurarea cresterii nivelului de competenta a subordonatilor; - practicarea unor metode de management si procedee de lucru adaptate diferitelor categorii de personal; - aplicarea delegarii de autoritate si responsabilitate.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).