Evoluția gândirii manageriale

Comunicarea si evolutia gandirii manageriale

Managementul are o tripla semnificatie: activitate practica (proces), factor de decizie (echipa sau individ) si stiinta. Managementul ca proces este un tip special de munca intelectuala, prin care cei ce o practica si determina pe altii sa faca ceva ce trebuie facut. Prin management se intelege uzual si un grup, o echipa sau o persoana investita cu autoritatea, competentele si raspunderile functiei de conducere. Intr-o organizatie.

ca stiinta, managementul are drept scop explicarea naturii si trasaturilor managementului ca proces, ca activitate practica, cu scopul conturarii unui ansamblu struturat de cunostinte privind aceasta activitate, in vederea formarii managerilor si orientarii activitatii lor. Managerul este ca si in figura de mai jos, pomul cunosterii, el trebuie sa stie cum sa dirijeze talentele angajatilor sis a le valorifice la adevarata lor valoare. Pentru a gandi mai intai trebuie sa stim sa comunicam, astfel, Comunicarea manageriala este un proces fundamental de interactiune reciproca bazat pe feed-back, în care managerii de la orice nivel transmit idei, sentimente, decizii subordonatilor cu posibilitatea verificarii manierei de receptare a mesajului de catre acestia. Ea influenteaza si modifica perceptii, atitudini, comportamente, sentimente, opinii ale indivizilor si ale grupurilor si de aceea constituie o cale prin care oamenii îsi coreleaza în mod sinergic eforturile. Comunicarea manageriala este o forma de comunicare interumana definita si caracterizata a fi:un instrument de conducere cu ajutorul careia managerul îsi poate exercita atributele speciale: prevedere, organizare, antrenare, coordonare, control,partea din procesul de conducere prin care managerul întelege pe subordonati, facându-se înteles de acestia; un auxiliar al conducerii care pune în circulatie informatii despre rezultatele deciziilor care se reîntorc la centrul de decizie, facând astfel posibila punerea de acord a executiei cu obiectivele si a rezultatelor cu planificarea; orientata nu numai spre transmiterea mesajelor, ci si spre schimbarea mentalitatilor si adaptarea psihologica a acestora la obiectivele alese. “Comunicarea este pentru oameni ca apa pentru pesti” (Stephen Covey) Comunicarea nu înseamna numai transmiterea de mesaje, informatii, fara o implicare a participantilor la acest proces. Numai daca interlocutorii asculta atent interventiile celorlalti si decid de comuna acord se poate spune ca acestia comunica. Comunicarea se caracterizeaza prin aceea ca: are întotdeauna un obiectiv concretizat în cerinta de a influenta gândirea, sentimentele si comportamentul interlocutorului; obiectivul comunicarii este îndeplinit daca mesajul emis este auzit, înteles si receptat de catre receptor; este un proces dinamic si ireversibil; este un dialog în ambele sensuri între emitator si receptor, cuprinzând întelegerea de catre ambele parti a problemelor prin schimbul de informatie. În activitatea sa concreta, managerul are diferite roluri, în functie de modul în care comunica, si anume: roluri interpersonale, care sunt exprimate în relatiile sale cu angajatii. Managerul poate fi: lider, persoana de legatura sau figura de reprezentare; roluri informationale, concretizate în actiunile de creare si dezvoltare a retelei informationale, putând fi: monitor, diseminator de informatii sau purtator de cuvânt; roluri decizionale, manifestate în momentele alegerii variantei optime, rolul sau fiind de: întreprinzator, rezolvator de disfunctionalitati, responsabil cu alocarea resurselor sau negociator. Orice individ trebuie sa fie pregatit atat pentu rolul de emitator cat si pentru cel de receptor, adica emitatorul are in vedere: pregetirea atenta a mesajului,folosirea unei tonalitati adecvate a vocii practicarea uniu debit adecvat de 5 -; 6 silabe / secunda , cu interval de separatie de 0,5 secunde intre cuvintele cheie, verificarea intelegerii mesajului Pregatirea receptorului consta in faptul: sa cunoasca ce doreste emitatorul de la el, sa identifice partile utile din mesaj pe care sa le retina, sa cunoasca credibilitetea emitatorului. Orice receptor trebuie sa se autoeduce pentru a putea “asculta activ” ceea ce inseamna : crearea inei stari de spirit favorabila ascultarii, participarea la discutie, concentrarea atentiei asupra esentialului, ascultare inteligenta in sensul acordarii atentiei asupra pronuntiei timbrului vocii, gesturilor, purtarea prietenoasa.

De obicei oamenii cand vin in contact cu altii iau o figura serioasa, oficiala care provoaca o impresie rece. Sunt rezervati in discutie de aceea este greu sa comunici cu ei.

Oamenii care zambesc de la prima intalnire si se poarta atat de prietenos incat discutia se desfasoara de la sine. Retete unei cumunicari eficinte poate fi zimbet, ton prietenesc, ascultare atenta, privit in ochii interlocutorului “Un suras nu costa nimic dar infaptuieste mult” -; spune un proverb chinezesc. Managerii din varful piramidei au de obicei o figura serioasa.