Etică - moralitate - deontologie

Etica este o disciplină liberală, care evaluează comportamentul uman voluntar ca fiind pozitiv sau negativ, în funcţie de principiile determinante ale unui anumit grup uman, social. Etimologic etica derivă din cuvântul grecesc ethos, care semnifică "locinţă, locul natal", adică locul de unde am pornit, de unde ne tragem obârşia. Din ethos a derivat cuvântul ethicos, cu sensul "din sau pentru morală".

Termenul ethicos a fost utilizat de către filozofii antici greci în studiile lor despre principiile care trebuie să stea la baza comportamentului uman.

Morală şi moralitate sunt cuvinte de origine latină.

Substantivul latin mos (pluralul mores) şi adjectivul moralis, aveau înţelesul de moralitate sau comportament obişnuit. Latinescul mores a intrat în limba engleză fără să sufere modificări semantice, însemnând felul în care se comportă oamenii.

Dihotomia etică-morală şi-a păstrat semnificaţia şi pentru noi:

Etica se referă la un sistem primar de principii, iar moralitatea presupune punerea lor în practică. La nivelul fiecărui individ morala este etica sa intimă, simţul datoriei şi al responsabilităţii din perspectiva sa personală asupra lumii, conform experienţei de viaţă.

Deontologia se aplică în interirul unei profesii, stabilind pentru respectivii profesinişti ce trebuie să facă;ce nu trebuie să facă.

Pentru unele profesii, ca cea de medic sau avocat codul deontologic, celebrul jurământ al lui Hypocrate oferă, cel puţin teoretic, credibilitate şi o prestaţie de calitate în exercitarea acesteia.

Pentru domeniul mass-media, triada etică-moralitate-deuntologie are o conotaţie unică şi exprimă un paradox greu de soluţionat.

Fiidcă, deşi mijloacele de comunicare ne guvernează viaţa, ne-o monitorizează şi influenţează permanent, ele fiind pentru noi un serviciu fundamental de utilitate publică, totuşi jurnaliştii acceptă cu greu sau chiar resping indignaţi ideea de morală şi deuntologie în exercitarea profesiei.

Dar care sunt principiile minime ale unui sistem etic? Cine le elaborează şi cum pot fi oamenii învăţaţi şi obligaţi chiar, să le respecte? Cine stabileşte valorile fundamentale din punct de vedere etic într-o societate, într-un timp istoric anumit? Cât de schimbătoare sunt aceste principii etice la scara timpului? Există oare un set de valori umane universal acceptate de toate modele culturale ale mapamondului fie ele creştine, catolice….?

Globalizarea şi informatizarea celor două concepte de bază ale secolului XXI, vor aduce omenirii mai multă sau mai puţină moralitate.

1.Etică şi lege

Legea are detrminare socială şi este impusă social. În schimb etica are detrminare personală şi este auto-impusă.

Ştim că etica se referă la un sistem primar de principii care sunt aplicate prin pârghiile moralităţii aflate la îndemâna fiecăruia dintre noi. Dar este totdeauna etică orice decizie personală, fiind fiecare "face ce vrea şi ce-i place"? Este un mare pericol să gândim astfel, deoarece nimeni nu poate fi acuzat de nici o acţiune, indiferent de prejudiciile aduse celor din jurul său. În acest moment trebuie să intervină normele de comportament, o conduită voluntară care îi ajută pe cei din jurnalism să stabilească ce este corect şi ce nu în profesie.

Etica este cea care trebuie să ofere ziaristului principii şi standarde fundamentale cu care să îşi evalueze activitatea corectă sau nu, responsabilă sau iresponsabilă. Nu există coduri de etică pentru a fi consultate când trebuie rezolvat un caz etic în schimb se aplelează totdeauna la coduri juridice.

2. Capcana conflictelor de interese

Meseria de ziarist indiferent dacă ne fererim la presa scrisă sau la audiovizual, are tendinţa să cadă sub incidenţa conflictelor de interes. Capcana de interese – este o capcană pusă între obligaţiile de ordin deontologic ale profesiei şi interese de interior, care poate discredita imaginea ziaristului. De aceea, codurile deontologice recomandă ca ziariştii să evite această capcană dezonorantă care atentează la credibilitate.

Facem referire la trei mari categorii de situaţii conflictuale:

o Relaţii conflictuale;

o Participarea conflictuală a publicului;

o Interese personale conflictuale;