Etica în Organizațiile din România

ETICA ÎN ORGANIZAŢIILE DIN ROMÂNIA

1. Etica afacerilor la romani

România a parcurs, în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, cea mai profundă şi cea mai îndelungată criză din istoria sa modernă. Factorii care concură la perpetuarea acestei crize sunt următorii:

1 O politică economică defectuoasa începută în anul 1989, continuată şi accentuată în cadrul căreia se menţionează detaşarea bruscă a statului de proprietatea sa, care a fost privită ca o „povară comunistă”, nu ca un patrimoniu ce trebuia gospodărit cum se cuvine; returnarea cotelor sociale ce reprezentau un pas modest şi important în privatizare;

2 Poziţia condamnabilă faţă de marile întreprinderi, care au fost în bloc drept „construcţii ceauşiste faraonice”, fără să se observe că în jurul nostru şi la distanţe mai mari „giganţii cresc, nu sunt lichidaţi”;

3 O politică bancară distructivă prin rate inflaţioniste ale dobânzii, care au avut un rol de subminare a economiei;

4 Un management defectuos, concursuri de ocupare a unor posturi de manageri au fost parodii aşa cum se întâmplă de ani şi ani în ţara noastră;

5 Existenţa şi dezvoltarea unor puternice dezechilibre în economie;

6 Învechirea tehnologică şi a dotărilor;

7 Obişnuinţa în valorificarea inferioară a resurselor;

8 Mentalităţi subordonate faptului că din impas ne va scoate sprijinul exterior „dezinteresat”;

9 Operarea cu o legislaţie care, conform principiilor mai vechi, dă câmp de afirmare birocraţiei prin solicitarea numeroaselor trimiteri la alte reglementări;

10 Lipsa strategiilor economice sectoriale şi a unor societăţi comerciale;

11 Cultură partenerială şi managerială încă redusă.

Redresarea economiei româneşti necesită o nouă politică generală şi economica, un management al schimbării.1

Cele dintâi criterii pe care oamenii de afaceri trebuie să le indeplinească sunt strict legate de zona moralităţii. Corectitudinea şi cinstea se află în topul aşteptărilor pe care românii le au de la un om de afaceri: "Joacă cinstit, foloseşte mijloace corecte", "Are grijă ca salariaţii săi să caştige bine", "Asigură condiţii de muncă decente angajaţilor" şi "îşi plăteşte taxele şi impozitele".

Din perspectiva unor furnizori de servicii de training, omul de afaceri trebuie să devină conştient de importanţa respectării palierului moral în afaceri. Desigur, este o alegere care nu ţine cont de avantaje sau dezavantaje, aparţinând în primul rând zonei bunului simţ. Însă, paradoxal, pare a fi mai profitabil să ai o conduită etică în relaţiile cu ceilalţi decăt să nu ai. "Suntem până la urmă consecinţa propriilor noastre fapte. Câtă vreme iţi respecţi cuvântul dat, cât timp ceea ce produci sau oferi are calitatea pe care o afirmi, nu ai de ce să te temi că îţi vei pierde valoarea pe piată".

Corupţia în România

În România, tema corupţiei este departe de a fi clasată. Există încă multe "personaje" în zona instituţiilor de stat care sunt extrem de active în a exploata "oportunităţile" poziţiei lor. Având controlul resurselor publice, aceşti funcţionari ştiu ce mecanisme să acţioneze pentru a favoriza anumite firme în detrimentul altora. De aceea, unii oameni de afaceri sunt supuşi tentaţiilor de a călca greşit, aflându-se uneori în situaţii-limită atrăgătoare.

Este mult mai uşor să cazi în păcat decât să te ţii deoparte, dar este întotdeauna alegerea ta dacă vrei sau nu să participi la acest joc murdar. Este o alegere principială. Probabil pierzi anumite contracte, bani, dar câştigi o anumită linişte, dacă rămâi consecvent cu principiul ales ce te face să te simţi bine în pielea ta". Etica în afaceri nu este un subiect care priveşte doar relaţiile dintre companii ci se referă şi la cultura internă a companiei. O atitudine morală a managementului în relaţia cu proprii angajaţi presupune respect: "Este esenţial să-ţi respecţi colegii la fel cum te respecţi pe tine însuţi. Mediul de lucru devine astfel creativ, iar beneficiile sunt de ambele părţi".

În materie de corectitudine şi onestitate, există adesea o distanţă între planul declarativ şi planul realităţii. O companie care are la bază un Cod de conduită în afaceri, bazat pe etică şi respect reciproc şi care are aceleaşi reguli în toate teritoriile în care işi desfaşoară activitatea, va fi întotdeauna transparentă.

Opinia publică valorizează, mai mult decât alte aspecte ale unei afaceri, componenta etică. De aceea, pentru a crea o imagine favorabilă companiei, nu sunt suficiente „ingredientele” de performanţă: produse sau servicii de calitate, un management profesionist, angajaţi competenţi, o comunicare excelentă, etc., aceasta ducându-ne cu gândul la ideea că: „Un brand puternic nu poate exista fără o componentă etică puternică şi constantă”.

Oamenii de afaceri români şi cultura concurenţei

Etica în afaceri nu se rezumă, desigur, la respectarea prevederilor legale. Cei mai mulţi dintre oamenii de afaceri, însă, se simt „acoperiţi” moral câtă vreme nu încalcă legile în vigoare. Printre reglementările cu cea mai mare incidenţă în zona moralităţii sunt cele referitoare la mediul concurenţial. Acestea urmaresc să descurajeze înţelegerile tacite ale unor jucători de pe piaţă care au drept scop obstrucţionarea celorlalţi participanţi.

O piaţă concurenţială corectă este vitală pentru dezvoltarea mediului de afaceri din România şi necesară pentru a face faţă presiunilor pieţei unice. Respectarea disciplinei concurenţiale obligă agenţii economici să îşi eficientizeze activitatea economică, ceea ce are un impact pozitiv asupra consumatorilor, care au astfel acces la produse şi servicii mai ieftine şi de calitate superioară. Cel mai mare neajuns îl constituie necunoaşterea suficientă a legislaţiei în domeniul concurenţei, lucru ce generează frecvente practici anticoncurenţiale, şi anume inţelegerile între firme care distorsionează concurenţa şi care îi împiedică pe alţi operatori economici să aibă acces pe piaţă, precum şi abuzul de poziţie dominantă.