Elemente ale funcției de organizare

Elemente ale functiei de organizare

Organizarea este definită ca fiind funcţia managementului care asigură resursele umane,materiale şi financiare necesare creării unei structuri formale de competenţă şi autoritate.

Funcţia de organizare răspunde la întrebarea: „cine şi cum contribuie la realizarea obiectivelor organizaţiei?”. Răspunsul îl constituie combinarea resurselor umane, a celor materiale, informaţionale şi financiare, la nivelul locurilor de muncă, compartimentelor şi organizaţiei în ansamblul său.

Organizarea implică, în cadrul organizaţiei, următoarele:

-determinarea activităţilor necesare îndeplinirii obiectivelor planificate;

-gruparea activităţilor într-o anumită structură logică;

-repartizarea grupurilor de activităţi pe funcţii şi oameni.

Realizând o sinteză a tuturor acestor elemente, se poate defini funcţia de organizare ca fiind ansamblul proceselor de management prin intermediul cărora se stabilesc şi delimitează procesele de muncă fizică şi intelectuală şi componentele lor (mişcări, timpi, operaţii, sarcini,lucrări), precum şi gruparea acestora pe costuri, formaţii de muncă, compartimente şi atribuirea personalului, corespunzător anumitor criterii economice, tehnice şi sociale, în vederea realizăriiîn cât mai bune condiţii a obiectivelor prevăzute.

Punerea în practică a acestei funcţii prezintă o mare însemnătate pentru managementul organizaţiei, pentru aceasta putându-se apela la metode şi procedee specifice de management.

Rezultatul funcţiei de organizare se regăseşte în două direcţii în cadrul organizaţiei:

a) organizarea procesuală;

b) organizarea structuralală.

Organizarea procesuală constă în descompunerea proceselor de muncă în elemente, adica în timpi, operaţii, mişcări, însoţite de analiza acestora în vederea regrupării lor. Deci organizarea procesuală constă în stabilirea principalelor categorii de muncă, a proceselor necesare realizării obiectivelor firmei. Rezultatul organizării procesuale este delimitarea şi definirea funcţiunilor întreprinderii precum şi componentelor acestora, respectiv: activităţi, atribuţii şi sarcini.

Funcţiunea este ansamblul activităţilor omogene realizate de angajaţi de o anumită specialitate cu utilizarea unor metode şi tehnici specifice în scopul realizării obiectivelor derivate de gradul I. Într-o întreprindere de producţie avem următoarele funcţiuni:

1. Functiunea de cercetare-dezvoltare sunt activităţile întreprinderii prin care se concepe şi se implementează PTŞ – 3 activităţi principale: previziune, concepţie tehnică, organizare.

2. Functiunea comercială sunt procesele de cunoaştere a cererii şi ofertei pieţei, de procurare a materiei prime, utilajului, echipamentelor necesare desfăşurării producerii firmei şi de vânzare a produselor şi serviciilor acesteia. (activităţi – aprovizionarea tehnico-materială, vânzare, marketing).

3. Functiunea de producţie sunt procesele de muncă prin care se transformă obiectele muncii în produse finite şi servicii şi se creează condiţii bune de fabricaţie. ( programarea şi lansarea producţiei; fabricaţia; control tehnic de calitate; întreţinerea şi repararea utilajului; producţia auxiliară)

4. Functiunea financiar-contabilă este ansamblul activităţilor prin care se asigură resursele financiare necesare atingerii obiectivelor firmei, precum şi evidenţa valorică a mişcării patrimoniului (activitatea financiară, contabilă, control financiar de gestiune).

5. Functiunea de personal.

Organizarea structurală constă în gruparea funcţiilor, activităţilor, atribuţiilor şi sarcinilor în funcţie de anumite criterii şi repartizarea acestora în scopul realizării lor in subdiviziuni organizatorice pe grupuri de angajaţi. Rezultatul organizării structurale reprezintă serviciile, secţiile, birourile, adică structura organizatorică a оntreprinderii. Structura organizatorică este ansamblul personalului, subdiviziunilor organizatorice şi relaţiilor dintre ele.