Efectele Crizei Actuale asupra Investițiilor din Domeniul Economic

1. Introducere

Ceea ce a început doar ca o criză a afectat pieţele internaţionale.

În ceea ce priveşte activitatea bursieră din România, constatăm că aceasta a fost afectată de criza internaţională. Astfel, în data de 8 octombrie 2008, pe fondul scăderilor înregistrate de principalele acţiuni cotate la Bursa de Valori Bucureşti (atingerea pragului maxim de oscilaţie) şi a atingerii de către indicii bursei din Bucureşti a pragului de avarie, şedinţa de tranzacţionare a fost suspendată. În data de 10 octombrie 2008, Bursa de Valori Bucureşti suspendă din nou şedinţa de tranzacţionare, datorită faptului că toţi indicii listaţi pe piaţă scad în limita maximă de oscilaţie de 15%.

Criza financiară internaţională a afectat şi activitatea bursieră din Rusia, şedinţele de tranzacţionare la bursele din Moscova fiind suspendate în repetate rânduri, între 8 şi 10 octombrie activitatea acestora fiind din nou suspendată pentru 3 zile consecutive.

Analizând scăderile înregistrate de bursele din întreaga lume, constatăm volatilitatea ridicată pe care acestea o înregistrează precum şi puternica intercorelare ce există între ele.

Datorită crizei financiare, pe toate pieţele există o mare criză de lichi¬dităţi, producţia scade şi consumul se reduce.

Globalizarea pieţelor financiare şi inovaţiile financiare, în condiţiile unor reglementări precare (sau lipsa acestora), şi conflictele de interese au creat premize pentru actuala criză.

O dezbatere aprinsă are loc printre decidenţii din statele puternic dezvoltate, care cuprind Statele Unite ale Americii, statele Uniunii Europene, Asia, privind masuri de combatere a crizei dincolo de o relaxare iresponşabila a condiţiilor de creditare pe diverse pieţe imobiliare şi pe alte pieţe şi o ajutorare a instituţiilor financiare aflate în pragul falimentului. Originea crizei financiare trebuie căutată în efecte ale masivelor fluxuri de capital transfrontaliere şi ale utilizării tot mai ample de instrumente financiare/derivative (precum securitizarea de obligaţiuni), care nu sunt transparente şi nici tranzacţionate efectiv pe pieţe. În consecinţa, pieţele financiare au devenit, în multe zone, tot mai opace, iar identificarea celor care şi-au asumat riscuri şi evaluarea acestor riscuri au devenit deziderate aproape de neatins.

Băncile au intrat în mod imprudent în jocul creării şi distribuţiei de produse financiare, aplicând tehnici de gestiune a riscului discutabile. Nu puţine bănci de vârf s-au angajat în "împachetarea" şi vânzarea de obligaţiuni, având drept colateral ipoteci cu risc înalt. Şi vedem, acum, cum nume ilustre de pe Wall Street au intrat în atenţia procurorilor. Pentru a restabili încrederea şi a mări transparenţa pieţelor financiare, este de la sine înţeles că trebuie să se implementeze noi măsuri de siguranţă, astfel încât pieţele să fie transparente şi mai puţin volatile.

O bancă centrală poate acţiona pentru a împiedica crizele de lichiditate pe termen scurt, dar în nici un caz nu trebuie să adopte o politică monetară relaxată, atunci când evoluţia viitoare a inflaţiei nu o justifică.

Economiile emergente pot fi afectate uşor de o criză financiară, fiindcă depind de schimburile comerciale cu tarile avansate. Cum aceste economii sunt în mare parte dependente de schimburile economice cu tarile dezvoltate, orice criză economică poate avea consecinţe grave asupra lor. Multe semnale par să indice că turbu¬lenţele financiare declanşate de falimentele ipotecare din Statele Unite nu s-au stins. Faptul că piaţa imobiliară americană continuă să scadă va face ca alte credite, de mai buna calitate, sa fie afectate. Cu sigu¬rantă bancile vor întări condiţiile de acordare a creditelor, volumul împrumuturilor va scadea şi, în general, costul finanţării investiţiilor va creşte.

Persistenţa şi adâncirea crizei financiare internaţionale trebuie să inducă o revedere şi îmbunătăţire a supravegherii şi reglementării pieţelor financiare.

Unii sunt înclinaţi să considere actuala criză ca un accident inevitabil, dar nu neobişnuit, de-a lungul ciclului economic, o urmare a dobânzilor foarte scăzute practicate în anii din urmă în SUA şi Europa.

Influenţa crizei financiare aflate în derulare şi a încetiniri creşterii economice din SUA şi a crizei la nivel mondial asupra României va depinde de masura în care aceste evenimente reduc fluxurile de capital în ţară, punând accent pe stabilitatea şi sănătatea sistemelor bancare mondiale şi româneşti.

Este de aşteptat că, în continuare, condiţiile de creditare să fie aspre, iar costurile să se majoreze. Pentru România acest lucru este relevant, având în vedere dezechilibrele externe şi nevoile de finanţare.

Criza financiară şi economică actuală pare să fie fără precedent în ultima jumătate de secol. Recesiunea economică se extinde în SUA, Europa şi Japonia şi se conturează a fi mult mai dureroasă decât căderea economică din 1981-1982. O masivă scădere a încrederii atât la nivelul sectorului de afaceri, cât şi la nivelul consumatorilor, ambele raspunzând prin restrangerea cheltuielilor, este în plină derulare. Guvernul Statelor Unite şi unele guverne din Europa, încercând să refacă stabilitatea, au naţionalizat părţi ale sectoarelor lor financiare într-o măsură care contrazice înseşi bazele capitalismului modern. Întreaga lume pare astăzi că îşi schimbă cursul, îndreptându-se către o perioadă în care rolul statului va fi mai mare, iar cel al sectorului privat va fi mai mic. Aceasta va fi probabil cea mai dramatică consecinţă a crizei actuale.

2. Cuprins

Mulţi apreciază că actuala criză financiară îşi are rădăcinile în scăderea dramatică a preţului locuinţelor în SUA sau în căderea pieţei creditului pentru locuinţe. Această viziune este cel puţin incompletă. Cauzele fundamentale ale crizei financiare sunt mai adânci, atât de natură macroeconomică, cât şi de natură microeconomică, lucru menţionat recent de mai mulţi analişti. Cele doua tipuri de cauze s-au intercondiţionat în producerea crizei.

Cauza profundă a crizei financiare a fost lichiditatea abundentă creată de principalele bănci centrale ale lumii (FED, BOJ) şi de dorinţa ţărilor exportatoare de petrol şi gaze de a limita aprecierea monedei. De asemenea, a existat o suprasaturare cu economisiri, generată de integrarea crescândă în economia globală a unor ţări (China, Asia de Sud-Est în general), cu rate mari de acumulare, dar şi de redistribuirea globala a avuţiei şi a veniturilor către exportatorii de bunuri tari (ţiţei, gaze naturale etc.). Lichiditatea abundentă şi suprasaturarea cu economisiri au creat resurse disponibile pentru investiţii, inclusiv în instrumente financiare sofisticate, nu uşor de înţeles de către unii investitori.