Distinctia Dintre Forta de Munca si Resursa Umana

Extras din referat Cum descarc?

Una dintre evolutiile principale care tind sa se produca in organizatii, cu ample consecinte pozitive pentru functionarea lor, consta in trecerea de la raporturi de tip ,,forta de munca" la raporturi de tip ,,resurse umane". Modificarile decurg dintr-o reconsiderare a atitudinilor decidentilor fata de subalterni. Oamenii nu mai sunt considerati ,,forta de munca", ci ,,resurse umane". Schimbarea de atitudine a produs modificari radicale in atitudinea oamenilor pe care decidentii i-au considerat ,,resursa umana". Daca oamenii sunt pasivi, dovedesc insuficienta responsabilitate pentru ceea ce fac in organizatie, indeosebi pentru consecintele activitatilor (omul face cel mult ce i se cere) cand sunt tratati ca ,,forta de munca" ei devin interesati sa fie productivi, sa ateste capacitati tot mai mari doar atunci cand sunt stimulati prin promovari, cand atitudinile critice constructive sunt rasplatite, cand propunerile sunt analizate cu atentie si valorificate. 
Dar rezultatele sunt particularizate de socializarea oamenilor. Problematica este constientizata de la primele stadii ale constituirii organizatiilor, pe masura ce manifestarile unor oameni afecteaza organizatiile, dar solutiile conturate de-a lungul secolelor se dovedesc a fi, prin consecintele lor, departe de cele functionale. Decidentii procedeaza in modalitati care decurg din propria socializare, din imaginile pe care ei le au despre problematica. In astfel de conditii, decidentii incearca sa impuna socializari pe care le considera favorabile lor si organizatiilor. Oamenii sunt educati astfel sa considere normala raportarea la ei ca la obiecte, iar posibilitatea de selectie si eliminare discretionara intretine (favorizeaza) atitudini care merg pana la desconsiderarea si pedepsirea angajatilor. Reactiile ,,oamenilor-obiecte", si cele de supunere si cele de razvratire, tind initial sa sporeasca oprimarea; numai cand constrangerea nu mai este ,,rentabila" se cauta alternative, dar ele sunt incercate in interiorul raporturilor de dominare. Trecerea de la raporturi de tip sclavie, la raporturile specifice cadrului conturat de conceptul ,,resursa umana" este expresia unei evolutii, dar relevanta ei inca nu este analizata. 
Se poate sustine ca noile raporturi sunt cele mai performante din cele posibile? Dificultatile care se dezvolta in interiorul noilor genuri de raporturi ce relevanta au? Nu indica ele nevoia unor noi reconsiderari? 
Explorarea acestei problematici se justifica deoarece raporturile dintre oameni in organizatii se desfasoara inca in orizonturi informationale nesatisfacatoare, nu sunt sustinute de procesele gestionare publice adecvate, iar actiunile educationale nu beneficiaza de competente satisfacatoare in secventele decisive ale proceselor socializante. 
Raporturile realmente omenesti sunt rare deoarece ele presupun oameni care au beneficiat de procese socializante realmente pozitive, care si-au dezvoltat acele potente, incat nu mai incearca sa supravietuiasca prin dominarea sau inselarea semenilor. 
Cercetarea teoretica s-a implicat in investigarea problematicii si a propus numeroase solutii, dar ele sunt inevitabil nesatisfacatoare, cat timp studiile se contureaza in limite ce decurg din specializarea stiintelor si sunt realizate in modalitati neadecvate. Afirmatia este confirmata de limi-tele teoriilor despre personalitate si ale activitatilor educationale fundamentate pe teorii nesatisfacatoare despre fiinta umana. 
Generalizand, vom spune ca interventiile sistematice in procesele socializante nu pot fi decat disparate si orientate spre obiective care ulterior se dovedesc neadecvate, cat timp cercetarea teoretica nu produce explicatia cuprinzatoare si satisfacatoare a socializarii oamenilor in interiorul unei explicatii, de asemenea cuprinzatoare si satisfacatoare, a existentei sociale ca procesualitate in care oamenii sunt activi. 
Dificultati mari in conturarea solutiei pe care fiinta umana o merita decurg si din faptul ca atitudinile se constituie si sub presiunea mediilor publice, depind de pozitiile pe care organizatiile cu functii gestionare publice le promoveaza. Cat timp ele au caracteristici empirice sau ideologice, masurile adoptate public nu pot sa constituie cadrul favorabil identificarii si promovarii solutiilor realmente bune in organizatii. Organizatiile publice situate in orizonturi informationale nesatisfacatoare exercita multiple genuri de influente contradictorii asupra oamenilor, ii impiedica sa se manifeste ca resurse umane pentru organizatii, iar relatiile de putere pe care le promoveaza sunt edificatoare. Organizatiile publice ,,guverneaza", nu au ajuns la intelegerea faptului ca menirea lor este sa gestioneze domeniul public in real respect pentru fiinta umana. 
In ceea ce priveste celelalte organizatii, ele sunt ,,beneficiare" ale carentelor in socializarea oamenilor, atat a celor implicati in decizii, cat si a celorlalti oameni. 
In ultimele decenii, organizatiile se protejeaza prin masuri de selectie a personalului, prin scientizari ale unor activitati locale de natura formativa, prin incercari de gestionare a relatiilor in interiorul organizatiilor, prin masuri de stimulare a comportamentelor considerate dezirabile si de descurajare a manifestarilor estimate ca fiind nefavorabile organizatiei. 
Studiile consacrate acestor problematici sunt deja numeroase si beneficiaza de sisteme de referinta teoretice tot mai bune, dar inca nesatisfacatoare. Astfel de ,,rezolvari" au limite care nu numai ca nu produc efectele scontate, dar genereaza consecinte derivate necontrolabile in orizonturile in care sunt concepute, consecinte care afecteaza si oamenii, si organizarile sociale.
Oamenii reprezinta resursa comuna si totodata o resursa cheie, o resursa vitala, de azi si de maine, a tuturor organizatiilor, care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora.
Fara prezenta efectiva a oamenilor care stiu ce, cand si cum trebuie facut, este pur si simplu imposibil ca organizatiile sa-si atinga obiectivele. Organizatiile exista deoarece oamenii au capacitati fizice si intelectuale limitate, dar si capacitatea de a avea si dezvolta organizatii. Prin urmare organizatiile implica oameni, si in final, depind de efortul oamenilor. Esenta oricarei organizatii este efortul uman, iar eficienta si eficacitatea acestuia sunt influentate, in mare masura, de comportamentul oamenilor in cadrul organizatiei. Deci, organizatiile exista, deoarece oamenii lucreaza impreuna pentru realizarea obiectivelor organizationale, in vederea indeplinirii propriilor obiective. 
Evolutii ale situatiei oamenilor in organizatii: de la considerarea lor ca ,,forta de munca" la aprecierea lor ca ,,resursa umana"


Fisiere in arhiva (1):

  • Distinctia Dintre Forta de Munca si Resursa Umana.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* Prețul este fără TVA.

Hopa sus!