Definirea și Clasificarea Organizațiior

Noţiunea de organizaţie

Sociologul american ”C.H.Cooley a operat pentru prima dată distincţia dintre grupurile primare şi grupurile secundare, în primele indivizii stabilesc relaţii calde, intime şi personale mai mult pe baza solidarizării sentimentale decât a conştentizării raţionale, iar în celelalte relaţiile fiind reci, impersonale, contractuale şi formale. Grupuriile primare care presupun relaţii directe, nemijlocite între membri nu sunt altceva decât grupurile mici, pe când cele secundare, cu relaţii indirect, mijlocite- grupurile mari”.

Organizaţiile nu pot fi decât grupuri mari. Numărul mare de persoane din care sunt constituite va fi una dintre notele lor definitorii.

“Alţi doi autori D.Krech şi R.S.Crutchfield conturează şi mai bine termenul de organizaţie. Aceştia propun diferenţierea grupului psihologic, în care fiecare persoană se află în câmpul psihologic al celeilalte, de organizaţiile sociale caracterizate printr-o serie de attribute distinctive. Astfel, acestea posedă produse culturale, îmbrăcăminte de ceremonii, formule magice, cântece; au un nume, un simbol colectiv ; deţin pattern-uri distinct de acţiune ; dezvoltă sisteme comune de credinţe.Toate aceste caracteristici dau un contur mai precis noţiunii de organizaţie, ea apărând ca o sinteză a unor elemente de natură sociologică şi psihologică”.

G.Lapassade defineşte organizaţiile drept ”un grup de grupuri centrat pe realizarea scopurilor comune”. Este vorba despre grupuri aflate în interacţiune unele cu altele, grupuri înlănţuite, ierarhizate şi structurate după criterii bine definite.

Conform lui Michel Dubois şi Francois Petit ”organizaţia este o construcţie socială, complexă, ne-naturală şi modulabilă. Aceasta regrupează un oarecare număr de persoane interdependente care muncesc împreună pentru atingerea unui scop comun”.

Potrivit definiţiilor de mai sus ”organizaţiile sunt grupuri mari de oameni între care există relaţii sociale şi psihologice. Interacţiunile şi interdependenţele dintre oameni, dintre grupuri şi chiar dintre organizaţii sunt centrate pe realizarea scopurilor comune”.

Extensia organizaţiilor

În prezent asistăm la un proces de multiplicare şi diversificare a formelor de organizare a vieţii sociale, la apariţia unor modalităţi de acţiune cât mai adecvate pentru rezolvarea optimă a problemelor ce se pun. Printre variatele instrumente de care societatea dispune pentru a-şi asigura o bună funcţionare, organizaţiile sociale ocupă un loc important. Organizaţiile economice, politice, juridice, militare, artistice, administrative, şcolare sunt tot atâtea mecanisme ce pun în mişcare oamenii în vederea obţinerii unei eficienţe sociale şi individuale maxime.

Potrivit psihologilor apariţia în masă a organizaţiilor este o trăsătură distinctivă a societăţii contemporane care o diferenţiază de alte tipuri de societăţi în care un asemenea fenomen fie nu era prezent, fie nu cunoscuse o amploare atât de mare. ”Succesul marilor organizaţii constituie una dintre caracteristicile esenţiale, dacă nu chiar cea fundamentală a societăţilor moderne. Omul modern nu poate acţiona decât de-a lungul şi în cadrul marilor organizaţii”

Organizaţiile au o mare importanţă datorită omniprezenţei lor în viaţa oamenilor, aceştia din urmă petrecându-şi o mare parte din timpul lor în organizaţii. Acestea mai sunt importante deoarece produc efecte semnificative în comportamentele oamenilor. Organizaţiile nu numai că se infiltrează şi se insinuează în vieţile oamenilor într-o manieră subtilă, dar de cele mai multe ori , ajung să le influenţeze , să le controleze şi chiar să le domine existenţa. Create de oameni pentru a le servi în realizarea scopurilor, ele se întorc împotriva lor, punându-le în pericol viaţa şi demnitatea individuală.