Conceptul de Sinergie

CONCEPTUL DE SINERGIE SI EVOLUTIA LUI

Prima mentiune a conceptului de sinergie a fost facuta de catre fizicianul german Hacken; el propune o noua viziune referitoare la autoorganizarea sistemelor de orice natura. Hacken a definit sinergia ca fiind teoria generala a comportamentului dinamic al sistemelor, avand caracteristici particulare.

Alte referiri asupra acestui concept le-au facut Prigogine (chimist belgian) si Thom (matematician german), care in mod individual au propus diverse teorii referitoare la notiuni precum: sisteme, structuri, echilibru. Cei doi cercetatori au formulat teorii privind structuri descriptive si stabilitatile lor structurale, care in prezent au legatura cu asa numita "teorie a catastrofelor".

Sinergetica economica reprezinta o noua ramura a stiintelor economice; ea studiaza procesele economice evolutive care au loc in spatiu si timp. In particular, sinergia are drept scop principal studiul sistemelor neliniare instabile, mai precis a fenomenelor neliniare cum ar fi: schimbarile structurale, bifurcatiile si haosul in evolutia economica.

Sinergetica propune ideea de sistem sinergetic, adica pe langa proprietatile si caracteristicile pe care le detin sistemele in general, acestea poseda si o caracteristica suplimentara si anume sinergia, care semnifica efectul global de cooperare si competitie a partilor componente.

Sinergia unui sistem se defineste ca fiind fenomenul prin care efectul pe care il produce actiunea tuturor componentelor sistemului este mai mare decat suma efectelor pe care ar da-o fiecare componenta in parte (2+2=5 -> sinergie pozitiva, 2+2=4 -> sinergie nula, 2+2=3 -> sinergie negativa). Sistemele sinergetice presupun realizarea unei eficiente care consta nu doar intr-o crstere cantitativa a numarului componentelor si interactiunilor acestora, dar mai ales intr-o crestere calitativa, ca urmare a folosirii mecanismelor de combinare si de cooperare extrem de suple.