Comunicarea în Grup

“Oamenii comunică idei, gânduri, stări sufleteşti atât la nivel personal cât şi la nivel profesional. La nivel profesional, comunicarea eficientă măreşte considerabil şansele unei companii să se dezvolte prin oamenii ei. Şi pentru aceasta este nevoie de comunicare sub toate formele ei: comunicare verbală, non-verbală, scrisă şi ascultarea activă. Oamenii trăiesc în comunitate în virtutea lucrurilor pe care le au în comun, iar comunicarea este modalitatea prin care ei ajung să deţină în comun aceste lucruri. Comunicarea e un mod de a exista al comunităţii.” (John Dewey)

 Prin comunicarea în grup se înțelege comunicarea între o mulțime de persoane unite prin relații de tip afectiv, normativ, comunicativ și funcțional. Grupul nu este rezultatul unei însumări mecanice a unor indivizi ci este o colectivitate cu o personalitate aparte, diferită de cea a fiecărui membru în parte. În general, comunicarea este de o deprindere umană care, ca orice altă deprindere, se învață. Omul se naște cu aptitudinea de a comunica, dar fără instrucția, educația comunicării, omul nu ajunge să poată comunica cu adevarat. Se presupune că toți oamenii ajung într-un fel sau altul să comunice. Important este a comunica eficient. Pentru aceasta se impune cunoașterea unor reguli și tehnici elementare de comunicare umană, care se învață de regulă în școli, dar există și scrieri cu reguli de comunicare umană.

Comunicarea în grup contribuie la creativitate în grupul respectiv. Psihologia creației consideră că actul creator, iluminarea, este strict personal, fără a elucida și mecanismele actului de creație.

Comunicarea se poate desfăşura pe cinci nivele:

1.Comunicarea intrapersonală este un autentic proces de comunicare, chiar dacă emiţătorul şi receptorul este acelaşi, iar codificarea şi decodificarea mesajelor nu este absolut necesară.

2.Comunicarea interpersonală presupune sondarea lumii noastre interioare, comunicarea în şi către sine. Poate îmbrăca forma directă sau indirectă şi urmăreşte obiective multiple şi complexe:

-persuadarea interlocutorului;

-recunoaşterea valorii personale;

-satisfacerea nevoilor afective, de control, de dominaţie;

-crearea şi întreţinerea legăturilor umane.

3. Comunicarea publică este o formă specializată a comunicării interumane care are rădăcinile în retorica antică.

4. Comunicarea de masă presupune un producător instituţionalizat de mesaje scrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adresează unui public variat şi numeros. Acest tip de comunicare nu beneficiază de un feedback eficient

5. Comunicarea de grup se derulează în colectivităţi umane restrânse şi permite schimburi de idei şi emoţii, oferă condiţii pentru împărtăşirea experienţelor, discuţii în vederea aplanării unor conflicte sau identificarea unor soluţii de rezolvare a problemelor.