. Introducere COMPETITIVITATEA poate fi definita astfel: capacitatea produselor si serviciilor de a rezista testului pietei in conditii avantajoase, avand ca rezultat cresteri constante de productivitate si standard de viata. COMPETITIVITATEA unei firme reprezinta capacitatea acesteia de a castiga in conditii de concurenta, de competitie, pe piata interna sau externa. Ea este legata de obtinerea de bunuri si servicii, desfasurarea unor operatiuni comerciale sau financiare, prestari de servicii de inalta calitate si la costuri reduse comparativ cu concurentii, ceea ce asigura patrunderea, mentinerea si consolidarea pe o anumita piata, in raport cu alte produse sau servicii similare. Competitivitatea este o notiune complexa fiind influentata, in mare masura, de capacitatea de a intelege si de a se adapta cat mai corect la lumea care o inconjoara. COMPETITIVITATEA este definita si ca fiind ,,gradul in care o natiune, in conditii de piata libera si onesta, poate sa produca bunuri si servicii care sa treaca proba pietelor internationale, reusind in acelasi timp sa mentina si sa sporeasca venitul real al cetatenilor sai ''1: competitivitatea este deci o provocare care se aplica nu numai in cazul natiunilor ci si al tuturor regiunilor si oraselor/statiunilor din lume. Competitivitatea unei natiuni este influentata de nivelul de competitivitate realizat la nivelul fiecaruia dintre actorii economiei nationale. Altfel spus, la realizarea competitivitatii unei natiuni isi aduc contributia toate sectoarele economiei nationale si implicit toate ramurile economiei nationale, toate organizatiile din cadrul fiecarei ramuri. Astfel, sectoarele productive ale economiei nationale, contribuie, prin cresterea competitivitatii lor, la cresterea PIB-ului, a valorii adaugate, in timp ce alte ramuri isi aduc aportul, prin activitatea desfasurata, la cresterea calitatii vietii (sanatate, cultura, asistenta sociala), la formarea unei forte de munca calificata, (invatamantul), la asigurarea functionarea eficienta a justitiei, protectia proprietatii private si a sigurantei cetateanului, la scaderea ratei criminalitatii (politia), reducerea riscului de instabilitate politica, cresterea coeziunii sociale, reducerea disparitatilor sociale (bogatia si saracia extrema), si a discriminarii impotriva femeilor si grupurilor minoritare. Romania prezinta serioase decalaje de competitivitate in raport cu statele din vestul si centrul Europei. Motivele acestei ramaneri in urma se regasesc la nivelul tuturor elementelor care determina capacitatea competitiva. Toate se traduc, in ultima instanta, intr-o productivitate scazuta, ceea ce defineste problema competitivitatii in Romania. 2. Factorii care determina competitivitatea organizatiilor Mutatiile intervenite la nivelul abordarii conceptului de competitivitate dinamica au facut ca in literatura de specialitate sa fie evidentiate doua categorii de factori principali de competitivitate: factorii clasici si factorii esentiali. Factori clasici, la randul lor, se grupeaza in doua categorii: - factori cantitativi: pretul, calitatea, raportul calitate/pret, costul, profitul, raportul cost/profit, volumul desfacerilor/incasarilor 1. Ph Kotler, Marketingul locurilor, Editura Teora Bucuresti, 2001, p 232 - factori calitativi: economia de scala, tehnologia, informatia, managementul si strategia. Factorii cantitativi de competitivitate Cei mai cunoscuti/evidentiati factori ai competitivitatii sunt: calitatea si pretul. Astfel, succesul poate fi obtinut oferind acelasi produs la un pret mai mic decat piata fie oferind produse, la acelasi pret dar de o calitate perceptibil mai buna. De fapt aprecierea se face prin raportarea la ambii factori, factorul principal al competitivitatii fiind raportul calitate/pret, factor care asemenea celor doi care il compun este eliminator. Totodata, acest raport presupune existenta altor elemente: costul de productie (totalitatea cheltuielilor efectuate in vederea aducerii pe piata a produsului). Pentru a oferi o imagine reprezentativa acesta trebuie raportat la pretul de vanzare, care la randul sau determina un al doilea raport. Acest raport cost/profit reprezinta al doilea factor principal de competitivitate. Avand in vedere dinamismul pietei este necesara analiza raportului cost/profit. O intreprindere nu este competitiva daca realizeaza profituri mari cu costuri mari sau profituri mici cu costuri mici, profitul trebuie sa fie suficient de mare pentru a sustine eforturile de dezvoltare. Un alt factor principal de competitivitate il reprezinta volumul desfacerilor /incasarilor, care caracterizeaza intr-o anumita masura dimensiunea agentului economic. Totodata trebuie evidentiat faptul ca exista o serie de factori care controleaza factorii enumerati. Dintre acestia cei mai importanti sunt: volumul productiei (economia de scala, tehnologia, managementul curent si strategia). Acesti factori sunt spre deosebire de primii cantitativi, predominant calitativi. In ceea ce priveste volumul productiei important este modul in care aceasta se raporteaza la curba costurilor medii pe unitatea de produs. Un alt factor al competitivitatii care merita luat in consideratie este informatia. Informatia poate sa se refere, in perspectiva statica sau dinamica, la: A. Mediul competitiv, respectiv la: 1. Consumatori: - nevoile consumatorilor - dorintele consumatorilor - gusturile consumatorilor - puterea financiara a consumatorilor - demografia consumatorilor etc. 2. Competitori: - pozitia competitiva - intentiile competitorilor - punctele forte ale competitorilor - punctele slabe ale competitorilor etc. 3. Produs: - tehnologii de productie - potentialul de sporire a atractivi tatii produsului - potentialul de substituire a produsului etc. 4. Piata resurselor materiale si de forta de munca: - schimbari semnificative in cererea/oferta de materii prime - schimbari semnificative in cererea/oferta de energie si alte produse suport - schimbari semnificative in cererea/oferta de forta de munca. 5. Cadrul normativ La fel de importanta este si informatia care se refera la: B. Mediul intern al firmei, respectiv la: - pozitia competitiva reala a firmei - resursele neutilizate - punctele forte ale firmei - punctele slabe ale firmei - gradul de utilizare a potentialului uman etc. O alta situatie paradoxala, descrisa de literatura, in legatura cu utilizarea informatiei in actul de decizie a firmelor este tendinta de supraevaluare a informatiei obtinuta pe canale neoficiale. De cele mai multe ori, datele obtinute pe canale oficiale ori publice, daca sunt interpretate corect, sunt suficiente pentru o analiza destul de precisa. Datele obtinute pe cai preferentiale, cateodata ilegale, creeaza insa beneficiarului acestor informatii o senzatie falsa de plus de credibilitate sau de valoare; in realitate datele publice si cele obtinute pe cai preferen!tiale trebuie luate egal selectiv. Prin aparitia fenomenului globalizarii, apare tendinta de uniformizare si regularizare a fluxurilor principale ale informatiei, de "democratizare" a accesului la informatie si de egalizare a sanselor competitive ale concurentilor.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
