Cauze generale și specifice privind stresul organizațional la nivelul managementului

1. INTRODUCERE

Managementul este considerat o ocupaţie deosebit de stressantă, cu riscurile pentru sănătate care decurg de aici. Stresul este o condiţie subiectivă şi-1 afectează pe fiecare manager în situaţii diferite, în moduri diferite şi cu rezultate diferite. O situaţie care stresează un individ poate să-1 stimuleze pe un altul.

In situaţiile solicitante, un anume grad de stres este util şi chiar esenţial pentru succes. Provoacă un flux de adrenalină şi pregăteşte mintea şi corpul pentru o performanţă de vârf. Puţini manageri vor face o prezentare bună fie în faţa consiliului de administraţie, fie în faţa clienţilor cheie, dacă nu simt o oarecare nervozitate, cel puţin la început. Puţini se vor descurca cu subalternii mai dificili sau cu decizii critice fără a fi stimulaţi de un stres temporar. Insă graniţa dintre stresul benefic şi cel nociv este fragilă şi foarte uşor de trecut.

Stresul devine nociv atunci când este extrem, chiar şi în circumstanţe când este de aşteptat să apară un anume stres. Managerul redus la o epavă tremurândă, incomprehensibilă, înaintea unui speech major sau a unei şedinţe disciplinare, nu poate funcţiona adecvat. Stresul are efecte foarte vătămătoare atunci când este de lungă durată şi în contexte în care nu ar trebui să apară.

În comparaţie cu munca de execuţie, activitatea de conducere aduce, uneori, mai multe satisfacţii, dar este mai solicitantă, mai obositoare, adesea chiar epuizantă sau, cu un termen modern, stresantă. Ea pretinde în măsură mult mai mare comportamente autocontrolate, reţinere, renunţări, tot atâtea abateri de la conduita spontană, corespunzătoare structurii personalităţii fiecăruia. Comportamentul potrivit firii fiecăruia este comod, seamănă cu mersul relaxat pe un teren obişnuit, din păcate, nu totdeauna el corespunde cu acela reclamat de rol. Mai ales când funcţia îndeplinită nu concordă cu posibilităţile, omul este nevoit să se forţeze sau să se abţină frecvent, sa¬şi controleze reacţiile verbale, gesturile, mimica etc, ceea ce înseamnă o continuă încordare psihică, necesitând eforturi suplimentare considerabile.

Prin stres managerial se înţelege grupul de manifestări patologice nespecifice cauzate de greutăţile legate de îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, şi care depăşesc, ca grad de dificultate, posibilităţile de adaptare, de refacere ale celui în cauză.

2. Conceptul general al stresului

Stresul este una dintre bolile teribile ale secolului XX şi ale secolului XXI, în care abia am intrat, devenind chiar „un fel de fantomă şi spirit al diavolului, care ar sta la baza multor situaţii de disconfort şi de boli"

De origine engleză, cuvântul "stress" circumscrie o serie de substantive înrudite ca înţeles, dar cu nuanţe uşor diferite: presiune, apăsare, efort, solicitare, tensiune, constrângere. încordare nervoasă.

Cel care lansează în limbajul medical, încă din 1936, conceptul de stress este savantul canadian Hans Selye IV. Potrivit acestei conceptii, stresul este reacţia nespecifică a organismului la orice solicitare.

Descris de H. Selve ca efort făcut de organism pentru a răspunde solicitărilor mediului, numit de el Sindrom General de Adaptare - S.G.A. -ulterior, numit de alţii "sindromul Selye", conceptul s-a dovedit util prin rapiditatea cu care s-a impus în limbajul cotidian la nivel internaţional.

În ţara noastră, termenul este preluat iniţial în ortografia engleză ffl, apoi într-o variantă ortografică adaptată, cu un singur s - stres - cu atât mai mult, cu cât a generat derivate adjectivale (siresani), substantivale (stresor) şi verbale (a stresa).

Stresul poate fi definit atât din perspectiva cauzei cât și din cea a efectului. În fizică, stresul este acea fortă capabilă să producă deformări temporare sau permanente asupra unui corp. În biologie, stresul este definit ca orice poate produce schimbări într-un organism, cauzează dereglări sau reglări ale proceselor legate de acel organism. Stresul este “răspunsul organismelor vii la solicitarea de orice natură”

Oamenii resimt stresul atunci când percep un dezechilibru între solicitările care li se impun şi resursele pe care le au la dispoziţie pentru a soluţiona aceste solicitări.

Deşi stresul se resimte la nivel psihologic, acesta afectează şi sănătatea fizică a oamenilor.