CAPITALUL UMAN 2 1. CONCEPTUL DE CAPITAL UMAN 2 2. CAPITALUL EDUCATIONAL 2 3. STAREA DE SANATATE 2 4. MIGRATIA 3 5. EDUCATIA FORMALA SI ABILITATILE 4 CAPITALUL UMAN IN ROMANIA - NIVELUL INDIVIDUAL 5 Concluzii 6 Bibliografie 7
CAPITALUL UMAN Deciziile individuale de actiune strategica sunt determinate de capacitatea actorilor de a intelege si procesa informatia disponibila despre mediul social in care evolueaza, ca si de posibilitatile lor fizice de a transpune in practica deciziile luate. Educatia formala, abilitatile personale si starea de sanatate joaca un rol important in acest sens. Toate sunt elemente constituente esentiale ale capitalului uman. 1. CONCEPTUL DE CAPITAL UMAN Capitalul uman consta in acele abilitati ale indivizilor care sunt caracteristice acestora si raman aceleasi in orice mediu social, putand fi valorificate pe piata muncii, in schimbul unor resurse economice de orice tip. Practic, capitalul uman este format din capital educational (abilitati dobandite de indivizi in procesul de instruire scolara, dar si in afara acestuia) si capital biologic (abilitati fizice ale indivizilor, sintetizate, cel mai adesea, prin starea de sanatate). Capitalul uman s-a dezvoltat ca si concept in economie, unde este privit, in special, ca ,,estimare a abilitatii unei persoane de a produce venituri prin munca" (Di Bartolo, 1999). Fiecare dintre componentele capitalului uman ridica probleme de definire si operationalizare. 2. CAPITALUL EDUCATIONAL se prezinta in doua forme distincte: pe de o parte, sunt abilitatile dobandite in urma participarii la sistemele educationale formale, cunostinte atestate prin diplome, pe de alta parte, sunt orice alte cunostinte si abilitati dobandite in cursul vietii, prin eforturi proprii, sau prin contacte cu experti in diverse domenii, finalizate cu castiguri de cunoastere, in urma asimilarii informatiilor primite prin interactiunea cu acestia. Pentru capitalul educational atestat prin diplome, problema masurarii la nivel individual nu este foarte spinoasa, chiar daca pot fi discutate diferitele metode utilizate: masurarea prin ani de scoala, prin grade de instructie etc. In schimb, educatia neformala produce stocuri de capital educational greu de estimat. 3. STAREA DE SANATATE ridica si ea probleme de definire si masurare. Nici economia, nici sociologia nu au produs masuri directe ale starii de sanatate, ci fie aprecieri subiective ale indivizilor, fie masuri monetare ale cheltuielilor pentru ingrijirea medicala. Capitalul biologic depinde, in mare masura, de cel educational, studiile relevand faptul ca indivizii cei mai educati opteaza pentru servicii medicale de calitate sporita, selectand alternativele cele mai adecvate pentru mentinerea sanatatii in parametri optimi. Atat cheltuielile pentru educatie, cat si cele cu sanatatea pot fi privite atat ca investitie, cat si drept consum. Problema delimitarii granitei intre investitie si consum a preocupat, indeosebi, economistii, fara a conduce insa la un consens total. In general, s-a impus tratarea capitalului uman ca investitie, abilitatile constituente ale capitalului uman putand fi utilizate, practic, oricand, in functie de mediul social si economic in care indivizii se pot plasa la un anumit moment. Mai mult, investitia este una continua, tintind fie dezvoltarea (cursurile de perfectionare sau educatia continua, spre exemplu), fie mentinerea stocului de capital (consultatiile medicale periodice, de exemplu). Guvernele joaca, fara indoiala, rolul central in directionarea formarii si dezvoltarii capitalului uman. Bugetele publice sunt in general principalii finantatori, dar cheltuielile private, ale gospodariilor si firmelor, sunt si ele destul de importante. Beneficiarii dezvoltarii capitalului uman sunt, deopotriva, indivizii, firmele si societatea. Investirea in capital uman, ca decizie politica cu importante efecte distributionale si de crestere, este conditionata de toate aceste aspecte. Ea presupune cinci tipuri de optiuni majore : decizia asupra nivelului optim de investire, pentru societatea in cauza si membrii sai; modul de repartizare a costurilor intre bugetul public, gospodarii si firme/organizatii, toate parti beneficiare ale investitiei; alocarea optima a resurselor rare (precum accesul in invatamantul superior sau la cel prescolar, accesul la ingrijire medicala etc.), data fiind inegalitatea distribuirii beneficiilor; asigurarea echitatii in ceea ce priveste distributia beneficiilor investirii in capital uman; stabilirea procedurilor de monitorizare, masurare, evaluare si asumare a responsabilitatii pentru rezultatele investitiei pe termen scurt, mediu si lung. Metodele de stimulare a investitiilor gospodariilor si firmelor in capital uman au in vedere, printre altele, informarea acestora asupra beneficiilor investitiei, reduceri de taxe si impozite pentru costurile dezvoltarii capitalului uman, recunoasterea diplomelor obtinute prin urmarea cursurilor de scurta durata sau a invatamantului deschis, impunerea transparentei pe piata muncii, astfel incat sa fie evidenta legatura dintre educatie si cunostinte - pe de o parte - si salarii, de cealalta .
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
