Aspecte Privind Noțiuni de Leadership în Cadrul unei Organizații

1. Definirea termenului de leadership

Rădăcina istorică a cuvântului englezesc leadership este cuvântul anglosaxon lead, care înseamnă „cale”, „drum”. Verbul laeden înseamnă a călători. Prin urmare, un lider este cel care le arată calea celorlalţi, adică îi călăuzeşte. Metafora liderului acţionând ca un cârmaci rămâne valabilă încă şi azi, deşi există divergenţe cu privire la semnificaţia exactă a rolului de lider. Leadership-ul, termen polisemantic, intraductibil în limba română printr-un singur cuvânt care să cuprindă adevăratele semnificaţii ale noţiunii, poate fi înţeles ca un atribut al unei poziţii ierarhice în organizaţie, o caracteristică a unei persoane, un proces de mobilizare a personalului

într-o anumită direcţie, o capacitate de mobilizare sau o categorie de comportament.

Dintre zecile, sau poate sutele, de definiţii care există pentru conceptul deleadership şi cel de lider am ales câteva, precum urmează :

• Leadership-ul are loc atunci când anumiţi indivizi exercită influenţă asupra atingerii obiectivelor de către alţii într-un context organizaţional

• Leadership-ul desemnează un proces de orientare a unui grup (sau grupuri) de persoane prin mijloace în principal necoercitive

• Liderul este o persoană care la un moment dat şi într-un anumit loc, prin acţiunile sale modifică, orientează sau controlează atitudinile şi comportamentele altora, adesea numiţi

secondanţi

• Un lider este cel care vede mai mult decât ceilalţi, care vede mai departe decât ceilalţi şi care vede înaintea celorlalţi.

În accepţiunea sa, leadership-ul este procesul prin care o persoană stabileşte un scop sau o direcţie pentru una sau mai multe persoane şi îi determină să acţioneze împreună cu competenţa şi depliă dedicare în vederea realizării lor.

Prin leadership desemnăm capacitatea unui leader, a unui cadru de conducere de a determina un grup de persoane de a conlucra cu acesta în realizyarea unui obiectiv pe baza puternicei lor implicări afective şi operaţionale.

Leadership-ul presupune un minimum de calităţi native, care, printr-o pregătire adecvată pot fi sensibil potenţate, ceea ce se reflecta în amplificarea substanţiala a influenţei leaderului asupra celor din jur, subordonată atingerii anumitor obiective.

Se poate afirma ca leadership-ul, ca şi concept se poate caracteriza prin următoarele trăsături:

- este un proces de influenţă intenţionată

- este un fenomen de grup . pentru a vorbi despre leadership este nevoie de un grup de ‘’adepţi’’ ai liderului

- este un fenomen orientat spre obiective – mai precis, activitatea liderului are în spate un set de obiective care trebuie atinse de ‘’adepţi’’

- leadership-ul este un proces mai curând inspiraţional, non-material punând accent pe latura informală a relaţiilor interpersonale.

Pe lângă acestea, principiul de leadership mai implica termeni precum: puterea şi autoritatea (văzută ca exercitarea legitimă a puterii); şi elemente cheie ca: lider, subordonat, relaţia lider-subordonat şi aspecte situaţionale.

2. Lider formal vs. lider informal

Atunci când se face analiza unui grup trebuie făcuta o disticţie clară între acele poziţii instituţionale, autoritare (managerii, şefii) şi cele informale (lider). Este ştiut faptul că un grup funcţionează mult mai bine şi mult mai eficient atunci când în interiorul său există o corespondenţă între cele două tipuri de poziţii şi anume, atunci când managerul exercită în plus şi funcţia de leadership în grup. Liderul/conducătorul este un produs al grupului iar procesul care duce la naşterea sa este unul relativ simplu: grupul în cauză este un sistem aflat într-o stare de tensiune iar tensiunile care acţionează asupra sa duc la apariţia unor nevoi în grup, nevoi care determină apariţia unui lider care să arate drumul spre satisfacerea acestora. Liderul este practic persoana care permite la un moment dat grupului să-şi rezolve nevoia/ile dominante. În funcţie de natura psihologică a grupului se poate anticipa şi tipul de lider al acestuia.

Liderul/conducătorul este persoana cea mai influentă dintr-un colectiv. Acesta se caracterizează prin puterea pe care o exercită asupra grupului el fiind “polul” în jurul căruia se grupează membrii colectivului.

Conceptul de lider se atrubuie în psihologia socială atât şefului formal cât şi celui informal.

În orice colectiv se deosebesc două tipuri de lideri care au capacitatea de a influenţa alte persoane în scopul atingerii obiectivelor organizaţionale:

• Lider formal – managerul, şeful, conducătorul – care deţine un post managerial cu funcţii, obligaţii şi drepturi;

• Lider informal – liderul – care nu are dreptul sau obligaţia de a conduce dar care are recunoaşterea cu ajutorul căreia capătă influenţă asupra acţiunilor oamenilor din grupul său.

Ambele tipuri de influenţă pot asigura performanţa organizaţională mai ales dacă există situaţii în care liderul formal işi exercită influenţa şi ca lider informal.

Diferenţa dintre manager şi lider este evidentă şi asta pentru că deşi liderul şi managerul sunt entităţi complementare ei se deosebesc prin motivaţie, mod de gândire şi de acţiune.

Liderii informali sunt persoanele care conduc grupurile informale. În mod obişnuit, un manager deţine în cadrul organizaţiei formale şi o anumită putere informală (personală) concomitent cu cea formală. Dar de cele mai multe ori, managerul informal şi liderul informal sunt două persoane diferite.

Caracteristica definitorie a managerului o constituie puterea sa asupra subalternilor, adică atât dreptul cât şi abilitatea de a influenţa comportamenul celorlalţi. Autoritatea cu care este investit un manager are un caracter legitim, instituţional deoarece ea reprezintă latura formală a conducerii, însă abilitatea de a coordona comportamentul oamenilor este latura informală. Atunci când ambele aspecte amintite mai sus se regăsesc în aceeaşi persoană, aceasta poate fi considerată un lider autentic.