Argumente Pro și Contra Privind Utilitatea Construcționismului Social Drept Cadru de Analiză în Diagnoza Organizațională

Extras din referat Cum descarc?

Rezumat
Diagnoza organizationala are 3 fatete si presupune imbinarea mai multor cadre de analiza. Jean Piaget a fost cel care a avut o contributie majora in cadrul constructivismului, la fel cum Seymour Papert, elev al lui Piaget si-a pus amprenta asupra constructionismului. Argumentele pro si contra utilitatii constructionismului social drept cadru de analiza in diagnoza organizationala se intrepatrund creand o imagine finala mai putin clara.
Argumente pro si contra privind utilitatea constructionismului social drept cadru de 
analiza in diagnoza organizationala
1. Diagnoza organizationala
Un management care doreste sa aiba o organizatie "sanatoasa" desfasoara periodic diagnoze organizationale. Diagnoza organizationala este un demers de cercetare ce se inscrie in normalitatea proceselor de management. Aceasta are drept scop descoperirea cauzelor problemelor organizationale sau a modalitatilor de speculare a oportunitatilor pe care le are organizatia. Ea este indreptata spre o continua perfectionare a indicilor organizationali si spre proiectarea unor interventii adecvate. De cele mai multe ori insa, acest lucru este valabil doar in teorie. Multi manageri pornesc un proces de schimbare in cadrul organizatiei fara o identificare clara, in prealabil, a nevoilor organizatiei si punctelor ce necesita schimbare. 
In realizarea unei diagnoze organizationale Michael I. Harrison (2004) spune ca trebuie sa se tina cont de cel putin trei fatete ale diagnozei: 1. analiza; 2. metode; 3. interactiuni. 
Interactiunile privesc atat relatiile intre actorii relevanti din interiorul organizatiei, cat si relatiile dintre consultant si client. Pentru a oferi concluzii si recomandari cu adevarat utile, consultantul trebuie sa construiasca si sa mentina o relatie constructiva, bazata pe cooperare cu clientul. 
In vederea unor rezultate valide, consultantul ar trebui sa foloseasca cele mai riguroase metode - insa nu neaparat cantitative. In acelasi timp, el trebuie sa ia in considerare implicatiile metodelor folosite. Uneori poate prefera utilizarea unor metode mai putin riguroase, cum ar fi discutiile despre conditiile organizationale in cadrul unor workshop-uri. Aceste metode pot spori angajamentul participantilor la studiul diagnostic si la concluziile acestuia. De asemenea, metodele alese si modul de prezentare a datelor trebuie sa se potriveasca culturii organizationale a clientului. 
Succesul diagnozei depinde in mare parte de modul in care consultantul incadreaza si defineste problemele, analizeaza rezultatele si ofera feedback. Aceasta a treia fateta a diagnozei organizationale - analiza - contine modelele de diagnoza, cadrele de diagnoza, paradigmele de diagnoza, imprumutate din stiintele comportamentale. Multi practicieni folosesc modele dezvoltate de consultanti experimentati pentru a-si ghida investigatia. Modelele standardizate ajuta la mentinerea consistentei practicii in decursul diverselor proiecte. Pentru a evita lipsurile modelelor standardizate (generarea unei cantitati de informatie dificil de analizat, scaparea din vedere a unor probleme critice pentru client, etc.) consultantii le schimba pentru a corespunde organizatiei clientului si circumstantelor sale. (Burke, Coruzzi & Church, 1996 apud Harrison, 2004)
Harrison si Shirom au teoretizat in Organizational Diagnosis and Assessment. Bridging Theory and Practice(1998) semnificatia modelelor de diagnoza si a paradigmelor de diagnoza. Astfel, modelele de diagnoza sunt mult mai putin specifice si mult mai putin deterministe decat teoriile. Modelele se concentreaza de obicei pe un numar limitat de concepte cheie si pe relatiile dintre acestea; ele pot oferi variabile specifice pentru operationalizarea si masurarea conceptelor. Asemenea teoriilor, modelele ajuta practicienii sa se concentreze pe un numar limitat de caracteristici ale vietii organizationale si sa le ia in considerare in privinta eficientei sau a ineficientei organizationale. Modele pot insa contribui intr-un mod mai direct in diagnoza decat pot intregi teorii sau asertiuni formale teoretice, deoarece modelele sunt in general mai simple, mai putin determinate si mai putin detaliate. 
Mai abstracte, dar nu mai putin importante decat teoriile si modelele sunt perspectivele teoretice, care cuprind seturi intregi de concepte inrudite, modele si teorii. In ultimele trei decenii au fost folosite doua perspective divergente principale. (Lammers, 1990 apud Harrison & Shirom, 1998)
In cadrul primei perspective, organizatiile sunt vazute ca sisteme deschise iar in cea de-a doua, ca arene politice, in care negocierea si schimbul au loc intre partile interesate interne si externe. O a treia perspectiva, cea structurala, este folosita in cercetarea aplicata si consultanta, desi nu este foarte populara in cercetarea academica. Fiind derivata din teoria birocratica, perspectiva structurala trateaza organizatiile ca unelte ce pot fi modelate in vederea atingerii obiectivelor. (Bolman & Deal, 1991 apud Harrison & Shirom, 1998)

Fisiere in arhiva (1):

 Argumente Pro si Contra Privind Utilitatea Constructionismului Social Drept Cadru de Analiza in Diagnoza Organizationala.doc