Analiza Utilizării Forței de Muncă

Un şantier naval este o întreprindere complexă de construcţii şi reparaţii nave cuprinzând: ateliere, cale, docuri, dane şi numeroase instalaţii şi mijloace tehnice capabile să asigure desfăşurarea întregului proces de concepţie, execuţie şi probe necesar construirii şi reparării navelor.

Criza de personal si ineficienta muncitorilor nou angajaţi, scumpirea tablei şi scumpirea celorlalte materii prime au fost principalele cauze pentru care doar jumătate dintre şantierele locale au încheiat anul 2008 cu profit net, în condiţiile in care, la nivel de industrie, volumul afacerilor a înregistrat creşteri. Criza financiară va lovi de la mic la mare pentru că este o criză sistemică şi nu a unui sector sau a altuia, efectele vor veni in lanţ si vom începe să fim din ce in ce mai conştienţi de ce se întâmplă şi de ce ne aşteaptă. În acest context, managerii S.C. NAVOREP GRUP S.A. CONSTANŢA au dispus analiza forţei de muncă, ca principal factor al producţiei.

Analiza statistică a forţei de muncă vizează aspectele de ordin cantitativ şi calitativ ce caracterizează forţa de muncă, cu influenţă directă asupra performanţelor economico-financiare ale firmei.

1. Analiza statistică a numărului şi structurii forţei de muncă.

Forţa de muncă de care dispune un agent economic este evidenţiată prin numărul personalului angajat, indicator ce poate fi determinat la un moment dat sau pentru o perioadă.

Numărul de personal la un moment dat reprezintă efectivul salariaţilor şi se urmăreşte la începutul şi sfârşitul perioadei. El caracterizează potenţialul uman de care dispune unitatea şi este considerat ca un indicator de stoc.

În efectivul salariaţilor existent la începutul şi sfârşitul perioadei se cuprind toţi salariaţii angajaţi cu contracte individuale de muncă, pe durată determinată sau nedeterminată, existenţi la acea dată, care au lucrat sau care nu şi-au putut îndeplini obligaţiile de muncă, aflându-se în concedii medicale, concedii de maternitate, pentru îngrijirea copilului bolnav, pentru creşterea copilului până la 1 an, în concedii de odihnă, în concedii fără plată, beneficiind de timp liber prevăzut de lege sau stabilit prin contract colectiv de muncă, în greve sau învoiţi.

Ca indicator de flux, acesta poate fi utilizat în analizele economice în corelaţie cu alţi indicatori şi pentru determinarea unor mărimi relative de intensitate cum ar fi : productivitatea muncii, salariul mediu, înzestrarea muncii cu capital fix, profitul ce revine pe un salariat.

Numărul mediu al personalului se poate calcula la nivelul unităţii pe subunităţi, pentru total personal şi pe categorii, folosind relaţia :

n

∑ Ti

i=1

T   , (1.1)

Dc

în care i  1,2, … , n – zile ale perioadei în care unitatea şi-a desfăşurat activitatea ;

Ti  efectivul personalului în ziua i ;

Dc durata calendaristică a perioadei.

Pentru perioade mai mari de o lună ( trimestru, semestru, an ) numărul mediu de personal se poate calcula ca medie aritmetică simplă a numerelor medii lunare :

n

∑ Tj

j=1

T   , (1.2)

N

în care j  1,2, … , m – numărul lunilor în care unitatea şi-a desfăşurat activitatea ;

Tj  numărul mediu de personal corespunzător lunii j ;

N  numărul de luni aferent perioadei .

În condiţiile în care există o piaţă a muncii, agenţii economici trebuie să promoveze o politică de personal eficientă şi dinamică, astfel încât numărul personalului să fie dimensionat strict în raport cu obiectivele curente şi de perspectivă ale întreprinderii.

La nivelul agenţilor economici nu este suficientă analiza asigurării acestora cu forţa de muncă, pe baza numărului de personal, ca indicator global, ci şi a modului în care structura acesteia corespunde necesităţilor activităţilor ce se desfăşoară.

Posibilităţi largi de analiză oferă structura forţei de muncă pe ocupaţii (funcţii, meserii), ce are la bază Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), elaborate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi de Comisia Naţională pentru Statistică.

Potrivit COR, personalul din industrie poate fi încadrat în următoarele grupe majore :

1) Legiuitori, înalţi funcţionari şi conducători ;

2) Specialişti ( cu ocupaţii intelectuale şi ştiinţifice ) ;

3) Tehncieni ;

4) Funcţionari ;

5) Muncitori şi meseriaşi ;

6) Operatori pe instalaţii, maşini şi asamblori de maşini, echipamente şi alte produse ;

7) Muncitori necalificaţi ;