Analiza și Proiectarea Posturilor

Analiza si proiectarea posturilor se integreaza in definirea functiilor, care reprezinta o componenta importanta a procesului de analiza si proiectare a structurii organizatorice si consta in precizarea elementelor ce conditioneaza exercitarea acestor functii si anume rolul, pozitia, atributiile si legaturile lor.

Proiectarea posturilor

Posturile sunt componentele primare ale structurii organizatorice a firmei. Ele au implicatii deosebite asupra functionalitatii si eficientei structurii organizatorice, asupra realizarii obiectivelor organizatiei, dar si asupra angajatilor, prin nevoile pe care le satisfac si prin caracterul lor participativ. De aceea, se accentueaza tot mai mult faptul ca posturile, prin continutul lor, constituie o componenta a dezvoltarii profesionale a fiecarui angajat.

Proiectarea posturilor defineste cerintele specifice muncii desfasurate de un grup sau la nivel individual. Ea trebuie sa raspunda întrebarilor: cum poate deveni performant un post, cine poate obtine performanta pe postul respectiv si în ce mod?

Proiectarea posturilor trebuie sa satisfaca mai multe cerinte. Astfel, un post bine definit trebuie:

sa constituie un întreg, adica sa cuprinda o sarcina identificabila;

sa aiba însemnatate pentru detinatorul postului si sa presupuna o activitate care sa merite a fi îndeplinita;

sa acorde detinatorului postului libertatea de a lua deciziile necesare în îndeplinirea activitatii, în limitele constrângerilor impuse de organizatie;

sa dea posibilitatea ocupantului postului sa-si evalueze activitatea;

sa ofere recompensele corespunzatoare efortului depus.

Continutul postului

Definirea postului în sine a cunoscut o evolutie importanta, odata cu recunoasterea faptului ca acesta nu este numai o pozitie din structura organizatorica, însumând anumite sarcini, ci si un mijloc prin care angajatul îsi asuma o responsabilitate, îndeplinind un rol bine definit în organizatie. Iata de ce analiza posturilor este o activitate care tine de gestiunea resurselor umane.

Evidentierea continutului postului reprezinta punctul de plecare al stabilirii standardelor de performanta pe post, respectiv o cerinta a obtinerii unei productivitati ridicate.

Astfel, drept componente ale postului sunt recunoscute în prezent

urmatoarele:

obiectivele, respectiv definirea calitativa si cantitativa a scopurilor avute în vedere la crearea postului, inclusiv perspectivele sale de evolutie;

sarcinile, care reprezinta actiuni clar formulate, orientate spre realizarea obiectivelor;

autoritatea, exprimând limitele în cadrul carora titularul postului are dreptul de a actiona, pentru îndeplinirea sarcinilor si realizarea obiectivelor;

responsabilitatea, ca obligatie a titularului de a îndeplini sarcinile derivate din obiectivele stabilite, privita ca o atitudine a angajatului fata de celelalte componente ale postului.

Pornind de la aceste elemente, practica a scos în evidenta trei dimensiuni importante ale continutului postului:

a) specializarea;

b) proportiile :

c) profunzimea postului.

a) Specializarea sta la baza cresterii eficientei la locul de munca; ea prezinta mai multe avantaje, cum ar fi:

restrângerea cerintelor privind aptitudinile ocuparii unui post, ceea ce usureaza procesele de recrutare si de perfectionare;

îmbogatirea performantei, prin repetitie si practica în aceleasi activitati;

valorificarea eficienta a celor mai bune aptitudini ale angajatului;

salarii mai mici, datorita faptului ca munca poate fi usor substituita;

cresterea calitatii produsului final

Problema majora pe care o poate ridica specializarea o reprezinta îngradirea si chiar "degradarea" angajatului, De aceea, nu trebuie sa se exagereze în aplicarea acestui principiu.

Si totusi specializarea este mai eficienta sau dezirabila în cele mai multe situatii. Pentru folosirea cu succes a specializarii trebuie respectate însa unele cerinte de baza, si anume:

un volum relativ larg al muncii, suficient pentru a respecta principiul specializarii si pentru a mentine interesul lucratorului;

stabilitate în volumul muncii, în îndrumarea lucratorului, în proiectarea produsului si în tehnologia productiei.

b) Proportiile postului se refera la numarul si varietatea cerintelor pe care trebuie sa le îndeplineasca ocupantul postului; cu cât proportiile sunt mai mici, cu atât cerintele sunt mai reduse si lucratorul va repeta mai des aceleasi operatiuni, existând astfel pericolul cresterii erorilor si scaderii calitatii.

c) Profunzimea postului se refera la libertatea pe care o are ocupantul postului în a-si planifica si a-si organiza propria munca. Astfel, reducerea acestei dimensiuni poate conduce la aparitia insatisfactiei, absenteismului si a altor disfunctionalitati.