Analiza Mediului Extern în Procesul de Management

TEMA 11:

ANALIZA MEDIULUI EXTERN ÎN CADRUL PROCESULUI DE MANAGEMENT

INTRODUCERE

Analiza mediului extern are in vedere factorii sociali, culturali, demografici, de mediu, politici, tehnologici, legislativi ce pot influenta in sens pozitiv sau negativ activitatea unei organizaţii. Oportunitatile si amenintarile mediului extern sunt in afara controlului direct al organizaţiei si ele, analizate in mod obiectiv, vor releva toate aspectele importante, nu doar cele care sunt in avantajul organizaţiei.

Exemple de oportunitati si amenintari la adresa unei organizaţii: revoluţia tehnologica, migratiile populaţiei, o noua reglementare, lansarea pe piaţa a unui nou produs/serviciu de catre o organizatiei concurenta, etc.

Un principiu de bază in managementul strategic susţine că o organizaţie în procesul de formulare a strategiilor trebuie să încerce să beneficieze de oportunitatile mediului extern, reducînd in acelaşi timp impactul negativ pe care amenințările mediului extern îl pot avea.

Astfel evaluarea mediului extern şi identificarea factorilor determinanţi sunt esenţiale pentru succesul organizaţiei, procesul de colectare a informaţiilor fiind denumit si scanarea mediului extern.

A. STRUCTURA MEDIULUI EXTERN

Mediul extern al unei organizaţii se structurează în:

- Mediul extern general;

- Mediul extern competiţional;

- Grupuri strategice.

I. Mediul extern general este de fapt fondul existenţial al oricărei organizaţii. Se caracterizează prin forţe generalizate potenţiale, respectiv forţe care acţionează lent şi pe termen lung asupra organizaţiei, influenţând evoluţia acesteia prin integrarea efectelor multiple şi diverse. Este un mediu aparent pasiv, dar care nu poate fi ignorat în managementul strategic.

II. Mediul competiţional este mult mai restrâns şi structurat pe un număr de cinci forţe fundamentale pentru dinamica organizaţiei şi mai ales pentru profitabilitatea ei. Acest mediu competiţional se găseşte în literatura de specialitate şi sub denumirea de mediu industrial, indiferent dacă este vorba întradevăr de un context industrial sau nu. Se numeşte aşa pentru că modelul celor cinci forţe propus de Porter pentru analiza mediului competiţional a avut la bază un mediu industrial.

III. Grupurile strategice reprezintă grupuri formate din organizaţii care se caracterizează prin aceleaşi interese strategice. Un grup strategic poate fi comparat cu un pluton de alergători, aflaţi într-o competiţie sportivă, pluton din care face parte şi organizaţia la care ne referim. Fiecare membru al unui astfel de grup îşi construieşte strategii care să conducă la obţinerea competitivităţii strategice.

Dacă facem analiza mediului extern la un moment dat, sau într-o anumită secţiune temporală a existenţei organizaţiei la care raportăm acest mediu, atunci cele mai puternice sunt forţele care aparţin grupurilor strategice şi cele mai slabe sunt forţele care aparţin mediului extern general.