Analiza Consumului Personal în România

1. DECIZIA DE CONSUM

Consumul reprezinta scopul final al sitemului economic,termenul de “consum” avand aici un sens mai larg decat cel conferit in mod obisnuit in discutiile economice. Remarcam adesea ca societatea trebuie sa schimbe si ca anumite obiceiuri de consum se modifica; pe masura trecerii timpului indivizii apreciaza intr-o masura tot mai mare alte valori decat cele asociate acumularii de bunuri de consum fizice. Prin termenul de “bun” , intelegem de asemenea notiunea de “serviciu”. Prima problema cu care se confrunta consumtorul este usor de prezentat, dar greu de rezolvat: cat de mult va cheltui din venitul disponibil? El trebuie sa aloce venitul de care dispune intre mai multe bunuri alternative. Va cumpara compact-discuri, va merge la film la KFC sau la MC? In concluzie este simplu: le vrea pe toate!

In societatile moderne, cea mai mare paarte ă bunurilo si serviciilor obtinute in procesul de productie peste ¾ este destinata consumului individual al oamnenilor, si numai ¼ este pentru consumul productiv al intreprinderilor. În economiilo de piaţă, majoritatea bunurilor si seviciilor pe care le consuma oamneii ajung in posesia lor in urma achizitionarii acestora ca marfuri prin intermediul pietei. Nevoia de consum se manifesta mai intai sub forma unei lipse acute aceva, iar pe urma ă cererii solvabile sau cererii de marfuri propriu-zise. adaupa consumarea marfurilor, necesitatea satisfacerii din nou ă trebuintelor genereaza o noua cerere de consum, respectiv cererea solvabila, care se repeta apoi ca un proces continuu .

Consumul individual are un rol esential in asigurarea calitatii vietii si al standardului de trai. Volumul, structura si calitatea bunurilor consumate pun in relief gradul de satisfacere a numeroaselor trebuinte fiziologice si sociale ale populatiei, in procesul de consum se afirma si se manifesta utilitatea reali a bunurilor si satisfactia pe care acestea o dau subiectului consumator.

Nivelul consumului personal, presupune elaborarea unui subsistem de indicatori care cuprinde :

a) Consumul mediu anual de produse alimentare pe locuitor, in unităţi naturale;

b) Consumul alimentar, exprimat in calorii si factori nutritivi care se detremină pe baza datelor privind consumul mediu zilnic pe locuitor, de produse alimentare (numai partea comestibilă) şi factori nutritivi (proteine, lipde, glucide);

c) Inzestrarea populaţiei cu bunuri de folosinţă indelungată ;

d) Cheltuielile totale consum pe persoană, familie, gospodărie;

e) Cheltuielile pentru consumul alimentar si băuturi;

f) Cheltuielile pentru imbrăcăminte si incăltminte;

g) Cheltuieli pentru locuinta si inzestrarea acesteia cu bunuri;

h) Cheltuieli pentru medicamente şi îngrijire medicală;

i) Cheltuieli pentru transport şi telecomunicaţii;

j) Cheltuieli pentru cultură, învăţământ şi educaţie, etc.

Nivelul chetltuielilor directe depinde de:

a) Cantitatea de bunuri obiectuale si neobiectuale achiziţionate (q) şi incluse intr-un coş de bunuri şi sevicii;

b) Nivelul preturilor si tarifelor practicate pentru aceste bunuri in perioada dată.

Evoluţia costului vieţii se măsoară şi se exprima cu ajutorul inhdicelui vietii (lсw) care evidenţiază modificarea medie ă preţurilor bunurilor materiale si ă tarifelor cu ajutorul formulei:

unde:

= indicele costului individual;

q1 = bunurilor materiale şi serviciilor;

p0 = preturile şi tarifele practicate în perioada anterioară.

Fiecare consumator având în proprietate si la dispoziţia sa un anumit venit, este preocupat să-şi procure bunurile economice care să-i permită si să-i asigure un maximum de plăceri. Maximizarea satisfacţiilor de consum este dorinţa firească a fiecarui consumator si deci scopul spre care el tinde in comportamentul său.

2. FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ CEREREA CONSUMATORULUI SI INCLINAŢIA SPER CONSUM

Sunt 3 factori care influenteaza sau determina cererea consumatorului:

- Cantiatea de bani de care dispune ;

- Nivelul preţurilor mărfurilor ;

- Sistemul său preferenţial de mărfuri.

Primele doua puncte exprima cererea solvabilă a consumatorului, care este comună pentru toţi consumatorii, iar al treilea factor depinde de preferinţele specifice ale fiecărui consumator in parte.

Modificarea cererii poate să survină din cauza oricăruia dintre factorii amintiţi. Acele schimbări care survin datorita modificării preturilor, in toria neoclasică au primit denumirea de efect de substituţie. Conform acestui efect este rational să inlocuim un bun care s-a scumpit, cu un alt bun care nu s-ă scumpit.Daca cresterea de preturi la un produs este substanţială atunci nu numai că îl vom inlocui cu alte produse, dar vom diminua si consumul celorlalte produse ale căror preţuri nu s-au modificat deoarece orice scumpire duce la diminuarea veniturilor in general. Consumatorii formează pentru ei anumite combinaţii de bunuri, “cosuri de marfuri”, ă căror utilitate combinată, pentru ei este identica. Deci pentru un consumator pot exista numeroase combinaţii al căror efect de utilitat este identic pentru el si din care el poate să aleagă pe oricare. Economia neoclasică a elaborat in acest sens teoria curbelor de indiferenţă. Proiectate pe un grafic, curbele de indiferenţă sunt acele combinaţii cantitative intre doua bunuri (X si Y) sau “cosuri de mărfuri ” unde, pentru consumator, oricare dintre punctele aflate pe curbă sunt indiferente. Fiecare curbă exprimă, pentru el, o anumită utilitate si mărimea acestei utilitati creste pe masura ce curbele se distanţează de origine.