Adoptarea Monedei Euro în România

1. BNR vrea ca Romania sa adopte moneda euro in 2014

I. Aparitia monedei euro

Conceptul dateaza din anii ‘60. Parintii spirituali ai Uniunii Europene actuale au avut în vedere crearea unei Piete Unice, caracterizate prin libera circulatie a bunurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului. În cadrul Pietei Unice, urma sa se dezvolte o zona (asa-numita Uniune Economica si Monetara) caracterizata prin utilizarea unei singure monede, atat ca necesitate economica, cat si ca element firesc al Pietei Unice.

Este moneda unica europeana incepand cu 1 ianuarie 1999. Ea s-a transformat într-o realitate a pietelor financiare si a mediului de afaceri, incepand cu acea data, urmand ca de la 1 ianuarie 2002 sa devina o realitate si-n buzunarele cetatenilor.

In prezent statele membre participante la euro sunt Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia şi Spania. Aceste tari sunt numite frecvent "Zona euro" sau "Euroland". De la 1 ianuarie 2007 se va alatura zonei euro şi Slovenia, Andora, Monaco, San Marino si Vatican folosesc de asemenea euro, desi nu sunt în mod oficial membri euro, nici macar membri ai UE. Din acestea, Monaco, San Marino si Vatican si-au creat propriile monede, cu propriile simboluri nationale pe spate. Andorra foloseste monede franceze si spaniole, de vreme ce au folosit francul francez si peseta spaniola ca si monedele sale. Aceste tari folosesc euro datorita unor intelegeri cu statele membre UE (Italia in cazul principatului San Marino si orasului Vatican, Franta in cazul principatului Monaco), aprobate de catre Consiliul Uniunii Europene.

Muntenegru si Kosovo, care au folosit marca germana ca si moneda a lor, au adoptat de asemenea euro, desi, spre deosebire de cele trei state de mai sus, nu au intrat in nici o intelegere legala in mod explicit cu UE care să le permita acest lucru. Tarile care au avut moneda nationala fixa in raport cu marca germana, exemplu Bulgaria si Estonia, si-au fixat si ele ratele de schimb in raport cu euro. Din 2 februarie 2002, litas-ul lituanian (LTL) a intrat în ERM II, rata de schimb fiindu-i fixata in raport cu euro in locul dolarului american.

Danemarca si Regatul Unit nu sunt apte in mod legal pentru aderarea la euro, pana cand guvernele lor nu decid altfel. Suediei nu i-a fost aprobata participarea de nici un act legal; totusi, Suedia a decis în 1997 să nu se alature zonei euro, asa ca nu a facut nici un efort spre a-si indeplini criteriul necesar, de a avea o rata stabila de schimb. Suedia a facut un referendum pe tema monedei unice europene pe 14 septembrie, 2003, participantii votand impotriva euroului, dupa cum puteti vedea mai incolo: Da 41.8%, Nu 56.1%. Aceasta a constituit o decizie pentru minimum cinci ani. In Danemarca un referendum pe tema aderarii la euro a avut loc pe 28 septembrie, 2000, rezultand un procent de 53.2% impotriva aderarii.

Documentele oficiale ale UE utilizeaza termenii euro si cent atat la singular cat si la plural, in functie de variatiile ocazionale ale limbiilor statelor membre ale uniunii: de exemplu pluralul italian al euro este euri, în timp ce cuvantul grecesc pentru centime este lepto .

Monede si bancnote

Toate monedele au o fata comuna (1,2 si 5 centi : Europa in lume ; 10, 20 si 50 centi : Europa ca si o alianta de state ; 1 si 2 euro : Europa fara frontiere) si o fata specifica tarii de catre care este emisa moneda (chiar si pentru Andora, Monaco, San-Marino si Vatican care si-au realizat propriile monede). Bacnotele au iesit toate dupa o macheta comuna pentru toata zona euro. Evident, toate monedele sunt utilizabile in toate tarile membre, de exemplu o moneda cu portretul lui Juan Carlos are valoare legala nu doar in Spania ci si in Finlanda, in Irlanda.

Data finala de validitate a monedelor nationale variaza de la un stat la altul. Prima moneda care a disparut a fost Deutsche Mark (marca germana), pe 31 decembrie 2001 ultimele monede disparand pe 28 februarie 2002, data la care toate monedele ar fi trebuit sa-si inceteze valoarea legala in statele respective. Totusi bancile centrale ale statelor din zona euro vor continua sa accepte bancnotele si monedele vechilor devize. (de exemplu pana în 2012 in Franta pentru bancnote).

Simbolul monedei europene , acel e cu doua bare orizontale , paralele, provine de la initiala continentului european, iar cele 2 bare paralele reprezinta stabilitate si siguranta.

Bancnote euro

Exista cateva denominatii distincte, fiecare avand culoare si marime diferita. Desenele pentru fiecare dintre ele au o tema comuna a arhitecturii europene din diverse perioade artistice. Partea frontala (sau recto) a bancnotei contine ferestre si porti, in timp ce pe verso se gasesc poduri. S-a avut grija ca exemplele arhitecturale sa nu reprezinte nici un monument existent la aceasta ora, pentru a nu aparea controverse in alegerea monumentelor ce trebuiau reprezentate.

Comun pentru toate bancnotele este Steagul european, intialele Bancii Centrale Europene in cinci versiuni (BCE, ECB, EZB, ΕΚΤ, EKP), o harta a Europei pe verso, numele "euro" si in alfabetul grecesc si in alfabetul latin si semnatura curenta a presedintelui curent al Bancii Central Europene. Cele 12 stele ale UE sunt incorporate in fiecare bancnota, cu desene realizate de artistul austriac, Robert Kalina.

II. Moneda euro in Romania

De ce era necesara o moneda unica

Utilizarea unei monede unice are ca rezultate:

• eliminarea comisioanelor de conversie dintr-o moneda nationala in alta;

• eliminarea riscului ratei de schimb in schimburile comerciale cu alti membri ai zonei Euro;

• eficienta crescuta a pietelor financiare si monetare;

• transparenta preturilor la bunuri si servicii in cadrul zonei Euro, ce determina concurenta crescuta pe piata;

• mai buna distribuire a resurselor si, în general mai buna integrare economica între partenerii europeni.

Reducerea costurilor referitoare la tranzactiile în diferite monede si stabilitatea preturilor sunt avantajele cele mai evidente. S-a facut mai demult un experiment: un calator a plecat cu 1 000 de franci în buzunar sa viziteze toate statele membre UE. In fiecare stat, a schimbat suma pe care o avea la el în moneda nationala a statului respectiv. La intoarcerea sa in tara de pornire, fara sa fi cumparat nimic, doar convertind banii dintr-o moneda nationala in alta, a descoperit ca mai are doar 500 din cei 1 000 de franci cu care plecase. Restul fusese cheltuit pe comisioanele de schimb dintr-o moneda în alta.