Achizițiile de bunuri de capital

In incercarea de a trata tema ce o avem de fata voi lamuri lucrurile sistematic, iar introducerea in tema va fi in mai multi pasi.

Punctul de la care vom pleca va fi insusi titlul, pe care voi incerca sa il explic, insa ordinea nu va fi cea fireasca ci voi incepe cu partea a doua aducand lamuriri referitoare la bunurile de capital urmand cu subiectul achiziitiilor, iar in a doua parte a referatului voi incerca sa integrez informatiile culese mai sus, tratand tema, dupa cum spune si titlul, achizitiilor de bunuri de capital, din persepectiva SCM-ului.

O definitie simpla insa foarte clara si care aduce lamuriri asupra a ceea ce reprezinta bunurile de capital este urmatoarea: “bunurile de capital sunt acele bunuri care se folosesc in procesul de productie si a caror durata de viata este de cel putin un an (masini-unelte, cladiri, etc.)”. Acesta este un prim pas spre intelegerea intregii tipologii de bunuri de capital.

O descriere mai detaliata a bunurilor de capital o putem face conform cu Codul Fiscal art.149. Bunurile de capital sunt definite ca ;

- active corporale fixe. Trebuie sa intelegem prin activ corporal fix orice active care este detinut pentru a fi utilizat in productia sau livrarea de bunuri ori in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative, cu specificarea clara ca acest activ sa aiba durata de utilizare mai mare de un an si valoarea mai mare decat limita prevazuta prin hotararea Guvernului;

- operatiunile de constructie, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe. Nu intra in categoria bunurilor de capital: reparaţiile sau lucrările de întreţinere a acestor active. Exista insa reparatii si lucrari de intretinere a acestor active care intra in categoria bunurilor de capital, acestea sunt: operatiunile de constructie, transformare sau modernizare a activelor corporale fixe realizate de beneficiarul unui contract de închiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispoziţia unei alte persoane;

Cateva precizari referitoare la clasificarea de mai sus:

- Bunurile care fac obiectul inchirierii, leasingului, concesionarii sau oricarei alte metode de punere a acestora la dispozitia unei persoane sunt considerate bunuri de capital apartinand persoanei care le inchiriaza, le da in leasing sau le pune la dispozitia altei persoane.-

- ambalajele care se pot utiliza de mai multe ori nu se considera bunuri de capital;

- taxa deductibila aferenta bunurilor de capital reprezinta taxa achitata sau datorata, aferenta oricarei operatiuni legate de achizitia, fabricarea, constructia, transformarea sau modernizarea acestor bunuri, mai putin taxa achitata sau datorata, aferenta repararii ori intretinerii acestor bunuri sau cea aferenta achizitiei pieselor de schimb destinate repararii ori intretinerii bunurilor de capital.

Deducerea valorii adaugate la bunurile de capital trebuie luata in discutie mai ales in cazul nostru –achizitiile de bunuri de capital.

Ajustarea acestei taxe deductibile prevazute mai sus se efectueaza in cazul in care :

a. bunul de capital este folosit de persoana impozabila:

1. integral sau partial, pentru alte scopuri decat activitatile economice;

2. pentru realizarea de operatiuni care nu dau drept de deducere a taxei;

3. pentru realizarea de operatiuni care dau drept de deducere a taxei intr-o masura diferita fata de deducerea initiala;

b. apar modificari ale elementelor folosite la calculul taxei deduse;

c. un bun de capital al carui drept de deducere a fost integral sau partial limitat face obiectul oricarei operatiuni pentru care taxa este deductibila. In cazul unei livrari de bunuri, valoarea suplimentara a taxei de dedus se limiteaza la valoarea taxei colectate pentru livrarea bunului respectiv;

d. bunul de capital isi inceteaza existenta, cu exceptia cazurilor in care se dovedeste ca respectivul bun de capital a facut obiectul unei livrari sau unei livrari catre sine pentru care taxa este deductibila;

e. exista una din situatiile prevazute la art. 138 din Codul Fiscal.

Conform aceluiasi articol (149)taxa deductibila aferenta bunurilor de capital, in conditiile in care nu se aplica regulile privind livrarea catre sine sau prestarea catre sine, se ajusteaza, in situatiile prevazute la aliniatul anterior lit. a)-d):

a) pe o perioada de 5 ani, pentru bunurile de capital achizitionate sau fabricate, altele decat cele care fac obiectul inchirierii , leasingului, concesionarii.

b) pe o perioada de 20 de ani, pentru constructia sau achizitia unui bun imobil, precum si pentru transformarea sau modernizarea unui bun imobil, daca valoarea fiecarei transformari sau modernizari este de cel putin 20% din valoarea totala a bunului imobil astfel transformat sau modernizat.

Persoana impozabila trebuie sa pastreze o situatie a bunurilor de capital care fac obiectul ajustarii taxei deductibile, care sa permita controlul taxei deductibile si al ajustarilor efectuate. Aceasta situatie trebuie pastrata pe o perioada care incepe in momentul la care taxa aferenta achizitiei bunului de capital devine exigibila si se incheie la 5 ani dupa expirarea perioadei in care se poate solicita ajustarea deducerii. Orice alte inregistrari, documente si jurnale privind bunurile de capital trebuie pastrate pentru aceeasi perioada.

Fiind aduse lamuriri asuprea bunurilor de capital ne vom preocupa in continuare de intelegerea conceptului de achizitie.

Termenii de aprovizionare si achizitii sunt des intalniti si folositi in practica, insa de cele mai multe ori sunt folositi ca si cuvinte sinonime, in realitate insa ei sunt bine delimitati unul de celalalt. In continuare vom incerca sa explicam acesta delimitare conceptuala între activitatea de achizitii şi cea de aprovizionare.

Activitatea de achizitii este specifica unor functii ale întreprinderii ca cea de marketing, comerciala sau juridica, care au în vedere organizarea activitatii de achizitii de bunuri fizice şi servicii de care întreprinderea are nevoie pentru a-si realiza obiectivele strategice si operationale.

Pe de alta parte, activitatea de aprovizionare caracterizeaza functiile întreprinderii care au în vedere planificarea şi gestiunea fluxurilor fizice de la furnizor la întreprindere (determinarea necesarului de materiale si gestiunea stocurilor în amonte).

O tipologie a achiziţiilor în funcţie de riscurile de pe pieţele furnizoare şi de mizele economice ale diferitelor familii de produse este prezentata mai jos :

Produse necritice – produse cu miză redusă, care nu prezintă riscuri oricare ar fi produsele sau pieţele.

Produse de bază (materii prime, subansamble, componente standard) care au mize importante, dar nu prezintă, în general, riscuri mari la cumpărare.

Produse specifice şi cele strategice includ ansamblul articolelor care prezintă riscuri fie din punct de vedere tehnic, fie al pieţelor.

Ce sunt achizitiile de capital?

Cumpararea unor bunuri capitale cum ar fi cladirile, instalatiile si utilajele de productie sau calculatoarele, se deosebeste in mai multe privinte de cumpararea unor bunuri „necapitale”.Spre deosebire de marfuri, materialele folosite in productie sau furnituri de birou, bunurile capitale nu sunt cumparate pentru a face fata unor nevoi curente si nici pentru a fi consumate intr-o perioada scurta de timp, ci pentru a raspunde unor nevoi pe termen lung si pentru a fi folosite la productia de bunuri sau servicii.

Definitia de mai sus surprinde doua elemente foarte interesante:

- bunurile de capital raspund unor nevoi pe termen lung

- bunurile de capital sunt folosite la productia de bunuri sau servicii

Dat fiind faptul ca bunurile de capital raspund unor nevoi pe termen lung se face imediat corelatia cu influenta acestora asupra strategiilor pe termen lung ale firmei. Daca aceste bunuri sunt de o importanta vitala pentru supravietuirea si profitabilitatea intreprinderii se cere ca achizitiile acestora sa se faca in urma unor analize si previziuni bine documentate si cat mai realiste.

Prognoza isi are un loc important in pregatirea achizitiiei. H. D. Haustein considera ca ”prognoza constituie o previziune fundamentala teoretic sau empiric, privitoare la continutul viitor al realitatii obiective”. E. Iantsch afirma ca „prognoza reprezinta o afirmatie probabilista asupra viitorului, cu un grad de incredere relativ mare. Ea se deosebeste de planificare, predictie si anticipatie. Prognoza nu este altceva decat o inventariere asupra viitorului evidentiind variante ce deriva din tendintele dezvoltarii realitatii”.[4 pag 122]

In cartea „Managementul aprovizionarii” autorii considera ca pentru a reduce gradul de incertitudine ce planeaza asupra proceselor de luare a deciziilor manageriale din toate domeniile de activitate, cea mai recomandata solutie este realizarea unei analize pertinente a tendintelor, din care sa reiasa caile de urmat in vederea armonizarii actiunilor factorilor care genreaza progresul tehnico-economic.Tot in acesta carte sunt prezentate si patru considerente care determina necesitatea relizarii prognozelor. Acestea sunt urmatoarele:

1. faptul ca stiinta devine in mod nemijlocit un factor de productie, impunandu-se ca, pe viitor, activitatile stiintifice sa fie mai bine organizate decat in prezent;

2. aplicarea in perioade din ce in ce mai scurte a rezultatelor cercetarilor teoretice in practica face ca dezvoltarea fortelor de productie sa cunoasca un ritm rapid.